Dupa lungi dezbateri privind aparitia bolilor, inclusiv mintale, din cauze ce tin de genetica sau de mediul de trai, concluzia oamenilor de stiinta este ca ambii factori sunt decisivi si in stransa legatura.
Cand vorbim despre boli mintale, automat trebuie sa facem referire la creier. Motor al vietii umane, acest organ are inca multe necunoscute. El incepe sa se formeze in fazele incipiente ale sarcinii, iar dezvoltarea sa poate fi influentata de mediul intrauterin (hormoni, deficit de nutrienti, toxine), dar si de conditiile de viata ale mamei.
Daca gravida este supusa unui stres intens, va avea niveluri ridicate de cortizol, iar hormonul stresului va traversa placenta si va ajunge la copil. In consecinta, creierul fatului va suferi schimbari epigenetice (modificari in zone ale ADN-ului responsabile cu determinarea genelor, insa care nu afecteaza secventa ADN) care vor reduce receptorii insarcinati cu facilitarea patrunderii cortizolului in celule. Drept urmare, nivelurile de cortizol plasmatic la fat vor ramane ridicate.
Stresul mamei modifica creierul fatului
Mai multe studii au indicat ca bebelusii femeilor care au fost supuse la stres in timpul sarcinii au un raspuns anormal la acest factor. Printre altele, ei vor avea o reactie mai intensa la punctia calcaiului si vor inregistra o recuperare emotionala mai lenta.
In timpul alaptarii si pe masura ce vor inainta in varsta, copiii "stresati" inca din timpul sarcinii vor reactiona mai intens in situatii stresante pentru ei, cum ar fi administrarea unui vaccin, baita sau separarea de parinti.
Cercetatorii au descoperit schimbari epigenetice fetale, legate de nivelul de stres al mamei, in sangele din cordonul ombilical al nou-nascutilor, dar si in alte mostre de celule prelevate de la sugari si copii care au depasit perioada alaptarii.
Studii efectuate cu ajutorul tehnologiei RMN au aratat ca stresul si anxietatea mamei in timpul sarcinii modifica structural creierul fatului. Uneori este afectata zona limbica, cu o crestere in volum a amigdalei (zona creierului responsabila cu procesarea emotiilor si cu memoria emotionala). In paralel, stresul matern pare sa genereze o micsorare a hipotalamusului, regiune a creierului responsabila cu memoria si invatarea de lucruri conditionate afectiv.
Cum apare raspunsul exagerat la stres
In timpul studiilor s-au observat si alte modificari la nivel cerebral, cum ar fi diminuarea cantitatii de materie cenusie in cortexul prefrontal, responsabila cu functii de executie, cum ar fi luarea de decizii sau autoreglarea comportamentala.
Modificari au fost inregistrate si la nivelul materiei albe, responsabila cu conexiunile intre diferite zone ale creierului.
Schimbarile epigenetice si structurale la nivelul creierului vor genera in viitor raspunsuri exagerat de intense in situatii stresante. Acestea cresc, totodata, probabilitatea aparitiei de probleme psihice, ce se vor manifesta ca probleme emotionale (introvertire, incapacitatea de a stabili si cultiva legaturi sociale) sau comportamentale (impulsivitate, hiperactivitate, agresivitate).
In ansamblu, toate acestea pot conduce la o crestere a tensiunii in mediul familial, educational si social, dar pot fi asociate si cu un IQ scazut, autism sau schizofrenie.
Perioada copilariei este decisiva
Dupa nastere, creierul copilului continua sa se dezvolte, iar totul depinde atat de dotarea genetica, cat si de experientele traite.
Asa cum in viata uterina creierul este afectat de ceea ce traieste fatul prin intermediul mamei, experientele din primii ani de viata pot activa reactii excesive la stres, iar invatarea, comportamentul si sanatatea copilului pot fi afectate pe termen lung. Experientele negative precum maltratarea, neglijenta parintilor, violenta domestica, boli grave ale parintilor, saracia sau consumul de droguri sau alcool in familie lasa o amprenta puternica in mintea unui copil.
Studii amanuntite au analizat consecintele unor asemenea experiente traumatizante in primii ani de viata; cercetatorii au stabilit ca in creierul unui copil se produce acelasi gen de schimbari epigenetice care declanseaza o reactivitate mai mare a cortizolului la stres:
- amigdala se dezvolta prea mult si este hiperactiva, ceea ce conduce la anxietate;
- hipotalamusul este subdezvoltat din cauza pierderii de neuroni si de conexiuni neuronale, ceea ce deterioreaza memoria, controlul emotiilor si capacitatea de invatare;
- cortexul prefrontal medial, legat de controlul limbajului si de procesele cognitive, inclusiv rationamentele si planificarea, scade in volum si isi incetineste activitatea.
In plus, experientele negative din copilarie deterioreaza conexiunile intre cortexul prefrontal si amigdala, ceea ce se traduce prin pierderea controlului asupra regiunii limbice.
Studiile realizate pana in prezent arata in mod clar interdependenta dintre dezvoltarea cerebrala in primii ani de viata si circumstantele sociale in care creste copilul. Tocmai de aceea este prioritara asigurarea unor conditii psihosociale minime care sa garanteze linistea femeilor insarcinate. Ulterior, este important sa incercam sa crestem copiii intr-un mediu propice atingerii potentialului lor maxim, sa le asiguram bunastarea, sa ii inconjuram cu dragoste si sa evitam sa creasca inconjurati de violenta.
Sursa: https://www.bbc.com/
