Primii ani de viata sunt cei mai importanti in dezvoltarea umana. Educatia si tipul de relatie care se stabileste intre copii si adulti vor avea un impact major asupra integrarii micutilor in societate. Modul in care adultii comunica cu copiii va fi esential si va avea un impact puternic asupra imaginii pe care si-o formeaza copiii despre ei insisi si a stimei lor de sine.
Majoritatea parintilor fac tot ce le sta in putinta pentru a-si face fericiti copiii in copilarie. Astfel, si cu cele mai bune intentii ale lor, fac greseli fara sens. Un exemplu sunt criticile constante, cu privire la anumite comportamente ale copiilor. Criticile prea frecvente influenteaza starea emotionala a copiilor, dar au si puterea de a le afecta functia creierului.
Copiii tind sa evite situatiile care ii fac sa se simta inconfortabil sau anxiosi. Fiind supusi in mod constant criticilor, evita sa acorde atentie acestora. Isi activeaza astfel un mecanism de protectie prin care, daca apare o situatie care nu poate fi evitata, creierul este „deconectat”.
Deoarece copiii sunt inca foarte tineri, creierul lor nu are inca capacitatea de a face conexiunile necesare procesarii informatiilor emotionale in mod corespunzator. Prin urmare, este foarte periculos sa iti critici constanta copilul, chiar daca tu ai impresia ca faci ceva bun pentru el. Critica constanta poate dezactiva copilul in procesarea emotionala, care este cheia relatiilor sociale.
Alte consecinte atunci cand copiii sunt in mod constant criticati
Exista doua tipuri de critici: constructive si distructive. Utilizarea continua a criticilor distructive transforma parintii in „toxici”, deoarece ajung sa provoace daune emotionale precum:
Stima de sine scazuta
Critica constanta nu ajuta, ci dimpotriva. Il face pe copil sa se simta trist, suparat si nesigur.
Negativitate
Daca copilul creste ascultand critici despre el si despre ceilalti, el invata ca altii fac totul gresit si nu poate avea incredere in nimeni. Pentru el, tot ceea ce vine din „exterior” este negativ.
Anxietate si frica
Cresterea cu o stima de sine scazuta genereaza, la randul sau, anxietate si frica care se pot reflecta in problemele de somn, in relatiile cu colegii sau in performantele scolare slabe.
Critica distructiva vs. critica constructiva
Daca inainte am vorbit despre critica distructiva, care genereaza disconfort emotional la copil. Acum mentionam criticile constructive care sunt cele care ii vor permite copilului sa avanseze.
Pentru ca acest tip de critica sa ajute cu adevarat copilul, trebuie sa:
1. Fiti concentrati pe furnizarea de solutii
Daca critica ramane in sublinierea greselii pe care a facut-o copilul, este inutila. Este necesar sa mergi mai departe si sa-i propui celui mic alegerea dintre diverse solutii.
2. Nu etichetati
Criticile trebuie sa se concentreze asupra comportamentului lor si nu asupra copilului insusi. Lasa deoparte fraze de genul: „esti lenes”, etc.
3. Nu te baza pe presupuneri
Cand incepi sa critici, de obicei esti furios, iar starea aceasta nu te lasa sa gandesti logic, echilibrat si sa te intrebi care este si celalalt punct de vedere. Critica este oarba si se bazeaza de obicei pe presupuneri.
Sursa: guiainfantil.com
