Tot mai multi copii sufera de anxietate si ne intrebam cum s-a ajuns aici si cum ii putem vindeca. Umblam cu ei pe la terapeuti, facem schimb de pareri si citim kilometri de articole despre cauzele anxietatii si solutiile pe care le avem la indemana, dar nu ne oprim o secunda pentru a ne uita in oglinda si pentru a ne gandi ca micutii nostri sunt oglinda noastra.
Anxietatea copiilor vine din anxietatea noastra, ca parinti, dragilor, o anxietate de multe ori nediagnosticata.
Traim intr-o lume in care totul merge pe repede inainte, in care gonim mereu cu termene limita in spate, sub presiunea indatoririlor pe care le avem de dus la bun sfarsit, fara sa avem clipe de respiro. Nici noptile nu mai sunt numai pentru somn, pentru ca atunci, in linistea lor, gandurile si listele cu "de facut" parca urla si mai tare la noi. Ajungem uneori sa ne trezim si sa nu stim sigur ce zi este si daca nu cumva am uitat sa facem ceva important, daca nu cumva e seara in loc de dimineata, daca nu cumva le-am permis copiilor sa scape din vedere vreo tema sau vreun proiect. Si tocmai de aceea ar trebui sa ne oprim putin din goana asta si sa inspiram adanc...
Parintii vor, fireste, tot ce e mai bun pentru copiii lor. Si pentru asta jonglam la nesfarsit cu obligatiile de parinte, cu cele de la job, cu activitatile extracuriculare si cu multe alte indatoriri. Si devenim agitati, anxiosi, iar copiii nostri nu vor fi altfel decat noi. Si ce faci, ca parinte, cand ai un copil anxios? Te conformezi la nevoile lui pentru a-i face viata mai usoara, fara sa te gandesti, insa, o clipa, ca nu faci altceva decat sa creezi precedente periculoase si sa girezi comportamente care ar trebui corectate.
Vestea buna este ca parintii pot invata sa actioneze si altfel in fata anxietatii copiilor (si a propriei anxietati).
Yale Study Center, numit SPACE (Supportive Parenting for Anxious Childhood Emotions) a dezvoltat un program in care adultii sunt invatati sa isi ajute copiii sa faca fata anxietatii fara sa gireze simptomele acestora. Programul se aplica la copii si adolescenti si aplicarea lui depinde doar de parinti, fara a fi nevoie de colaborarea copiilor. Ideea de baza este de a schimba felul in care parintii reactioneaza la starile anxioase ale copiilor, diminuand gradual atitudinile pe care copiii s-au invatat sa se bazeze.
SPACE nu este un concept nou, ci implementeaza ceea ce psihoterapeutii spun de ani de zile: copiii nu exita intr-un vid, iar felul in care parintii si cei care ii ingrijesc raspund la stres influenteaza reactiile copiilor. Daca noi ne stresam peste masura, vom pune presiune si pe cei mici. Iar cand ei devin stresati, la randul lor, vom da din colt in colt ca sa le facem viata mai usoara si, din pacate, nu gasim mereu cele mai indicate solutii.
Prin urmare, in loc sa "certi" un profesor pentru nerealizarile copilului, explica-i celui mic ca atunci cand se va pregati mai mult si mai bine va avea si rezultate mai bune la scoala. In loc sa ii obtii scutire de la ora de sport pentru ca este lenes sau nu are aptitudini si colegii ar putea rade de el, invata-l ca activitatea fizica este foarte utila pentru dezvoltarea lui si ca nu trebuie sa "fentati" orele de sport.
In loc sa ii permiti sa nu mearga o zi la scoala pentru ca nu a invatat, nu si-a facut temele sau ca sa aiba timp sa termine un proiect care il streseaza, explica-i ca neindeplinirea indatoririlor scolare vine cu consecinte. Un alt exemplu: in loc sa ii raspunzi la toate mesajele pe care ti le trimite in timpul orelor si sa te distrezi, eventual, pe tema asta, spune-i ferm ca telefonul se foloseste la scoala doar in timpul pauzelor, nu in ore.
Unele atitudini poate nu par nelalocul lor pe termen scurt, dar pe termen lung sunt extrem de paguboase pentru ca pur si simplu creeaza terenul perfect pentru o cadere inevitabila.
Aproape o treime dintre copii au sau au avut tulburari anxioase, potrivit statisticilor, si mai mult de 8 procente dintre ei ajung sa aiba deficiente grave din cauza acestora. Anxietatea este unul dintre principalii indicatori in cazul multor tulburari psihice.
