Stima de sine este perceptia si evaluarea pe care o avem despre noi insine si este legata de diferite domenii sau competente.
In linii mari, putem vorbi de patru competente care insumeaza sitma de sine: competenta fizica (imaginea de sine), competenta cognitiv-academica, acceptarea de catre colegi si acceptarea de catre parinti. Toate acestea au un impact important asupra dezvoltarii stimei de sine a copiilor.
Cu cat exista mai multa acceptare din partea familiei, dar si din partea propriei persoane, cu atat mai mare va fi stima de sine a copiilor. Astfel, un copil care se simte apreciat, recunoscut si care este, de asemenea, apreciat pentru realizarile sale, va avea mai multa incredere in sine.
Cu toate acestea, stima de sine depinde in mare parte de modul in care copilul se vede pe sine si de cum decurg primii ani din viata acestora.
De ce depinde dezvoltarea stimei de sine?
Stima de sine in copilarie depinde de mai multi factori si nu numai de perceptia pe care copiii o au despre ei insisi (pozitiva sau negativa). Astfel, depinde de:
- Caracteristicile individuale ale copilului.
- Lucrurile carora copiii le acorda importanta.
- Resurse personale.
- Educatia primita.
- Acceptarea si opinia profesorilor, a colegilor, a familiei...
- Relatiile sociale.
In functie de moment si de situatie acesti factori vor dobandi mai multa sau mai putina greutate in dezvoltarea stimei de sine.
Cum evolueaza stima de sine in primii ani de viata
Stima de sine se formeaza inca din primii ani de viata si devine tot mai complexa pe masura ce copilul creste.
Primii ani de viata, cei mai importanti
Astfel, stima de sine acesta incepe sa fie construita inca din momentul in care se naste un copil. Bebelusii se nasc cautand contactul cu parintii, dar in special cu mama si sunt in permanenta uimiti sa descopere mediul inconjurator.
Interactiunile cu parintii se consolideaza inca din primele momente de viata. Apare atasamentul fata de figurile primare, care creste pe zi ce trece si care are un impact deosebit asupra stimei de sine a copilului. In acest fel copilul incepe sa se simta competent si capabil.
Varsta prescolara
La varsta prescolara, copiii incep sa fie capabili sa descrie cat de priceputi sunt in dimensiunile mentionate mai sus (academica, fizica si relationala). La aceasta varsta stima de sime poate diferi de la un moment la altul. Astfel, in copil poate avea o stima de sine foarte buna cand vine vorba despre aptitudinile scoalare, insa poate avea o stime de sine scazuta cand vine vorna despe relatiile sociale.
Varsta scolara
Inainte de varsta de sase ani, acceptarea de catre colegii de clasa devine foarte importanta. Este acel moment in care micutii isi intalnesc noii colegi, interactioneaza pe loc cu acestia si incep sa aiba obiective tot mai realiste. Incepand cu aceasta varsta, acceptarea de catre colegi devine deosebit de importanta.
Pana la varsta de opt ani stima de sine este deja mai consolidata si mai bine definita. Acesta capata un caracter mai global. In aceasta etapa, educatia primita, desti este imtotdeauna importanta, are o etapa tot mai mare asupra dezvoltarii stimei de sine a copilului. Cu toate acestea, si alti factori joaca un rol important, iar printre acestia se numara: relatiile cu colegii, profesorii si mediile in care se invart copiii (cursuri extrascolare, copiii cu care se joaca, etc.).
Stima de sine fizica si imaginea de sine
In copilaria timpurie copiii incep deja sa fie constienti de aspectul lor fizic si de abilitatile fizice. Inca de la o varsta frageda copiii isi dezvolta o imagine concreta a corpului, care reprezinta perceptia lor asupra propriului corp, a formei, greutatii si a caracteristicilor fizice, in general.
Pe masura ce cresc, imaginea de sine corporala are un impact din ce in ce mai mare asupra stimei de sine, adica in pubertate si adolescenta. De ce? Pentru ca vor sa se simta atragatori pentru ceilalti.
Stima de sine cognitiv-academica
Stima de sine cognitiv-academica incepe sa se formeze in momentul in care copiii merg la gradinita, comparand performantele cu ale colegilor. Cel mai mult se dezvolta insa cand incep sa mearga la scoala si incep sa se gandeasca la modul in care se comporta din punct de vedere academic, comparandu-se cu colegii de clasa sau prietenii lor.
In cegenral, la varste tiner, micutii au tendinta de a se aprecia foarte pozitiv in acest domeniu. Insa, pe masura ce cresc, incepand cu varsta de opt sau noua ani, perceptia academica devine tot mai realista si incep sa se compare tot mai mult cu ceilalti pentru a se autoevalua.
Stima de sine in sanul familiei
Stima de sine se formeaza inca de la nastere si, in plus, influenta relatiei cu parintii (si mai ales a atasamentului) este mult mai mare decat la varste mai inaintate.
Astfel, atentia, grija si intarirea relatiilor cu parintii, precum si stilul parental au un impact direct asupra stimei de sine a copiilor. In momentul in care toate aceste aspecte sunt pozitive, stima de dine va fi mai buna.
Stima de sine sociala
Acceptarea din partea colegilor si prietenilor este tot mai importanta pe masura ce copiii cresc. Tocmai de aceea este atat de important pentru copii sa interactioneze si sa se joace cu alti copii inca de la o varsta frageda. Pe masura ce cresc, in jurul varstei de sase sau sapte ani, prietenii devin deosebit de importanti.
Iar incepand cu preadolescenta, se stie ca stima de sine si conceptul de sine depind, in mare masura, de acceptarea sociala de catre prieteni.
Foto: pexels.com
