Felul in care ne purtam cu copiii nostri are impact pe termen lung asupra lor. Nu doar violenta fizica lasa urme adanci in mintea si sufletul copiilor, ci si abuzul verbal si cel emotional. Un studiu recent arata ca tonul ridicat in mod frecvent poate fi la fel de daunator asupra dezvoltarii copiilor precum abuzurile fizice sau sexuale.
Cercetarea, publicata de The Guardian, a analizat in mod specific abuzul verbal asupra copiilor. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca prevalenta abuzului verbal in copilarie a depasit alte forme de maltratare in ultimii ani. Abuzul verbal, asa cum este descris in cercetare, se caracterizeaza prin tipete, amenintari si denigrarea copilului. Acest tip de comportament repetat in copilarie ii face pe cei mici sa fie mai expusi la autovatamare, consum de droguri sau fapte care ii pot trimite la inchisoare, atunci cand cresc.
„Aceste tipuri de actiuni ale adultilor pot fi la fel de daunatoare dezvoltarii unui copil ca si alte tipuri de maltrare recunoscute in prezent si incriminate, precum abuzul fizic si sexual in copilarie”, atrag atentia cercetatorii, intr-un studiu de specialitate publicat in revista Child Abuse & Neglect.
Un numar mult mai mare de copii sunt victime ale abuzului verbal decat ale abuzurilor fizic si sexual. Cercetatorii estimeaza ca aproximativ 40% dintre copii experimenteaza acest tip de violenta din partea parintilor, iar cifra este in crestere.
„Adesea, adultii nu sunt constienti de modul in care tonul lor ridicat, cuvintele prin care critica si etichetele puse copiilor au un impact negativ asupra lor”, explica Shanta R. Dube, co-autor al studiului.
Cercetarea a fost efectuata pe un esantion de peste 20.500 de rezidenti din Marea Britanie. Cei care fusesera abuzati verbal in copilarie au avut o probabilitate dubla de a consuma droguri si de a ajunge la inchisoare decat cei care nu fusesera victimele acestui tip de comportament.
Sub umbrela abuzului verbal intra: tinul ridicat, critica, etichete aplicate copiilor, precum „lenes”, „incapabil”, „prost”, remarci precum „nu faci nimic bine”, „nu esti in stare de nimic”. Intimidarea, critica, rusinarea, umilirea nu au ce sa caute in educatia copiilor, spun specialistii. Copiii sunt programati genetic sa aiba incredere in adultii care ii ingrijesc, iar daca parintii le spun constant ca nu sunt buni de nimic, cei mici ajung sa isi piarda increderea in ei si sa creada ca nu sunt demni de iubire.
FOTO: Freepik
.JPG)
