Cel mai mare studiu din toate timpurile, cu privire la dezvoltarea copilului, arata ca sa fii un parinte bun este mai simplu decat crezi.
S-ar putea sa fi auzit de faimosul studiu Grant al Universitatii Harvard, care a urmarit 268 de studenti de la Harvard, pe o perioada de mai bine de 70 de ani, pentru a gasi cheia sanatatii si fericirii. Mass-media a facut multa tevatura din pricina duratei si ariei de acoperire a acestui studiu.
Dupa al Doilea Razboi Mondial, oamenii de stiinta din Marea Britanie au inceput ceea ce a devenit o actiune cu adevarat uriasa.
Interesati de bolile de care sufereau mamele in tara devastata de razboi, cercetatorii au decis sa studieze in 1946 fiecare femeie care a nascut pe parcursul unei saptamani. Rezultatul a fost de aproximativ 14 000 de chestionare detaliate despre fiecare aspect al nasterii in Marea Britanie la acel moment.
Apoi, o generatie mai tarziu, cercetatorii au facut din nou chestionarele, si din nou si din nou, studiind in jur de 70.000 de copii, pentru o perioada de peste 70 de ani, pentru a vedea cum evolueaza acestia in ceea ce priveste sanatatea, educatia si prosperitatea in general. Va puteti imagina maldarul de date generate.
Care este substratul acestui studiu? Aceasta este o mare intrebare, dar autorul Helen Pearson are cateva concluzii puternice de impartasit. Ea a explicat in cartea „The Life Project” ceea ce a invatat ca om de stiinta si mama din experienta studiilor de cohorta.
Ce spun 70 de ani de date despre cum sa fii un parinte bun?
Prima ei idee de baza este cea mai putin socanta, dar si cea mai deprimanta: daca este posibil, incercati sa nu fiti saraci. Asa cum aproape toti se asteaptau, copiii nascuti in familii dezavantajate ajung, in medie, sa se descurce mai putin bine dupa orice unitate de masura.
Problema, desigur, este ca nu ne putem alege parintii. Unii dintre noi castiga la ceea ce investitorul miliardar Warren Buffett a numit "loteria ovariana", iar altii nu. Si daca asta ar fi fost totul, lumea ar fi fost insuportabil de trista. Dar, din fericire, studiile de cohorta dezvaluie un alt adevar profund.
"Stilul de parenting conteaza", declara Helen Pearson.
Comparand copiii nascuti in circumstante tulburi similare si apoi urmarindu-i sa vada care dintre ei au invins soarta, cercetatorii incep sa urmareasca ce comportamente parentale au cel mai mare impact atunci cand vine vorba de promovarea succesului si prosperitatea copiilor. Iata vestea fericita - majoritatea comportamentelor parentale sunt in intregime la indemana oricarui parinte, indiferent de mijloacele lor financiare.
A fi un parinte bun este mai simplu decat crezi
Helen Pearson continua sa enumere o serie de comportamente parentale pe care studiile le-au asociat cu rezultate imbunatatite chiar si pentru copiii cu risc.
Oamenii de stiinta nu pot spune 100% ca aceste interventii genereaza rezultate mai bune (desi studiile de urmarire sugereaza ca cel putin pentru unii dintre ei au generat rezultate mai bune), dar comportamentele enumerate mai jos sunt cele mai probabile sa faca diferenta:
- Vorbeste cu copilul tau si asculta-l;
- Fa clar faptul ca ai ambitii pentru viitorul lui;
- Fii cald emotional;
- Invata-l literele si numerele;
- Mergeti impreuna in excursii;
- Citeste-i zilnic (si incurajeaza-l sa citeasca de placere);
- Mentine o ora de culcare regulata.
Stai putin, ai putea sa zici, toate lucrurile astea sunt absolut evidente! Da, asa este! Dar acestea sunt doar niste comportamente de baza pentru ca parentingul esential sa nu se piarda in nebunia vietii moderne.
Ia, de exemplu, conceptul de timp de calitate. In aceste zile, multi parinti sunt atat de stresati ca nu au timp de calitate impreuna cu copiii lor, incat si-au planificat nenumarate activitati si experiente de conectare. Intre timp, stiinta arata ca "timpul de calitate" inseamna doar momente linistite in care intr-adevar asculti si ii raspunzi copilului tau.
Lucru pe care, desigur, nu poti sa-l faci cum trebuie cand conduci frenetic toata ziua intre antrenamentele de fotbal si lectiile de vioara.
Deci da, aceste lucruri sunt de baza, dar pot fi scapate cu usurinta din vedere. Helen Pearson insasi admite ca ea era adesea atat de ocupata cu munca, incat abia mai avea timp sa vorbeasca cu cei trei baieti ai sai. Dar dupa ce a inceput sa scrie despre studiile de cohorta, ea isi aloca acum cate 15 minute in fiecare seara pentru a vorbi cu copiii ei despre cum si-au petrecut ziua. Apoi ii duce la culcare.
Studiile de cohorta arata comportamente parentale ca acestea, care sunt usor de inteles, dar uneori dificil de intretinut zi de zi. Aceste comportamente pot sa reduca cu 50% diferentele dintre copiii cu cel mai bun si cel mai prost start in viata.
Cand vine vorba de comportamente parentale, lucrurile mici conteaza, si conteaza foarte mult. Tu deja stii sa fii un parinte bun si nu are nimic de-a face cu activitati costisitoare la moda sau alegeri marunte de genul ce model de carucior sa alegi. Acum tot ceea ce trebuie sa faci este sa pui in practica ceea ce stii deja.
