1 Martie, Martisor. 8 Martie, Ziua Femeii, pe care ani de zile noi, in Romania, am cunoscut-o drept Ziua Mamei. Doua sarbatori ale primaverii, ale bucuriei, ale noului. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. Dar nu prea mai sunt.
Pentru ca emotia si parfumul lor de zambile si ghiocei dispar in fata calculelor si a goanei printre tarabele si casutele cu flori si martisoare care mai de care mai deosebite si mai… ne-martisoare.
- Mami, mami! Cand mergem sa cumparam martisoare?
- Mai avem timp. Zilele astea...
- Dar, mami, nu mai avem chiar asa de mult. Avem multe de cumparat. Pentru doamnele de la scoala, pentru colegele de clasa, pentru bunici. Si pentru tine! Anul asta as vrea sa iti dau cel mai frumos martisor din lume! Si cel mai scump! Pentru ca esti mama mea si vreau sa stii ca te iubesc! Am eu bani, de la colinde.
- ... (lacrimile deja imi jucau in ochi, de unde sa mai am si replica?)
- Si trebuie sa cumparam si cadouri pentru 8 Martie… Mami, avem destui bani?
A fost dialogul care, ca si cum nu as avea alte lucruri la care sa ma gandesc, m-a facut sa ma intreb unde au disparut traditiile alea pe care le stiam eu cand eram mica. Si unde a disparut bucuria aia a martisoarelor simple si a felicitarilor pe care le faceam cu propriile manute pentru mama...
M-a apucat asa o nostalgie si parca m-am intors fizic in anii copilariei, cand faceam, an de an, martisoare si felicitari la gradi si la scoala, in clasele primare. Hartie glasata, hartie creponata, lipici, carioci si creioane colorate... Era tot "armamentul" necesar pentru cele mai frumoase daruri pentru mama si pentru bunica. Si mesajele alea dulci si sincere pe care le scriam pe felicitari... Si bucuria din ochii lor pentru care nu se inventase si nici nu s-a inventat inca o unitate de masura...
Acum imi pare rau ca nu le-am pastrat, dar o s-o intreb pe mama daca le mai are pe acasa, ca sa i le arat fiicei mele. Poate asa o sa ii pot arata ca martisorul e un simbol cu o valoare nemasurata, si ca nici ziua de 1 Martie, nici cea de 8 Martie nu ar trebui sa se invarta in jurul intrebarii "avem destui bani?"!
Mi-am amintit de bucuria cu care primeam si eu, la randul meu, fiecare martisor, fiecare buchetel de ghiocei pe 1 Martie; cum nu ma puteam decide pe care dintre ele sa il port in piept pentru ca toate erau atat de frumoase si de delicate. Eu as fi vrut sa le pot pune pe toate, dar mama imi spunea ca as arata ca un general si ca mai bine pun cate unul in fiecare zi... Acum pe cine mai vezi cu martisoare in piept?
Apoi m-a apucat revolta. Pentru ca am "reusit" sa transformam cele doua sarbatori ale primaverii din simboluri ale pretuirii, in simbol al preturilor. Cand se apropie luna martie trebuie sa alocam un buget separat pentru martisoare si flori pentru la gradinita, pentru la scoala, pentru la medic, daca Doamne fereste avem drum pe acolo in perioada asta. Si astea sunt doar prioritatile. Ah, era sa uit de colegele sotului...
Nu te poti prezenta cu martisoare de 1 leu - 2 lei, ca sunt prea banale. Iar daca vrei sa cumperi flori pe 1 Martie sau pe 8 Martie s-ar putea sa fie nevoie sa tai serios de pe lista de cumparaturi pentru casa...
Si uite asa revolta a devenit si mai mare pentru ca, desi ma gandesc cu parere de rau la faptul ca traditia si emotia sarbatorilor de inceput de martie au palit in fata comercialului si a calculelor, in timpul asta imi umbla prin cap sume de bani.
Deci unde ne sunt traditiile de 1 si 8 Martie? Le-am distrus! Fiecare dintre noi, putin cate putin, am contribuit la mercantilizarea acestor zile cand am cedat in fata nevoii de a fi mai cu mot. Am inlocuit martisoarele clasice - cu ghiocei, buburuze, cosari (ati observat ca abia se mai gasesc aceste talismane aducatoare de noroc?), trifoi cu patru foi, fluturasi si floricele - cu tot felul de simboluri chinezesti, feng shui, pietre colorate, bratari, coliere, statuete.
In ziua de azi orice poate fi martisor daca ii pui un snur alb cu rosu. O sa ajungem in cativa ani sa dam plicuri cu bani si cu un snurulet in ele ca sa nu mai investim nici macar timp in ceea ce ar trebui sa fie un simbol. Dar, stati, deja suntem aproape acolo. Si stiti despre ce vorbesc daca aveti copii la gradi si la scoala, unde deja s-a trecut la etapa voucherelor de cumparaturi, pardon, de Martisor.
Fetelor, haideti sa ne invatam copiii despre simbolistica Martisorului si sa ii invatam ca sarbatorile primaverii sunt in primul rand despre bucurie, nu doar despre bani! Si, mai ales, sa ne asiguram ca ei stiu ca iubirea pe care ne-o poarta nu se masoara in functie de cat de scump e martisorul pe care ni-l vor darui, ci in functie de emotia pe care ne-o provoaca in fiecare an.
Si inca ceva: haideti sa reinvatam sa ne bucuram si noi de zilele de 1 si 8 Martie asa cum ne bucuram cand tremuram de emotie asteptand sa vedem ce vom primi si asteptand sa vedem reactia mamelor noastre cand isi primeau martisorul sau felicitarea pe care le pregatisem pentru ele.
