Copiii pot face crize de furie atunci cand ne asteptam mai putin, mai ales cand sunt mici si capacitatea lor de a verbaliza ceea ce simt este inca limitata.
Desi, in general, stim ca aceste izbucniri emotionale sunt o parte normala a dezvoltarii lor, parintii nu stiu intotdeauna cum sa gestioneze momentul intr-un mod pozitiv si respectuos si ajung sa faca, de multe ori, greseli faca sa vrea sau chiar fara sa fie constienti de acestea. Iata care sunt cele mai frecvente greseli pe care parintii le fac in timpul crizelor de furie ale copiilor.
1. Nu inteleg ca tantrumurile sunt normale
Prima si cea mai mare greseala este faptul ca parintii nu inteleg ca tantrumurile (crizele de furie) sunt normale pentru copii. Este absurd sa crezi ca bebelusii si copiii mici rationeaza, simt sau inteleg lumea in acelasi mod ca si noi, deoarece creierul lor este inca imatur si prezinta diferente importante fata de creierul adultilor.
Intelegerea faptului ca creierul lor este pur emotional in primii ani de viata ne va ajuta sa intelegem ca accesele de furie sunt o parte normala a dezvoltarii lor, astfel incat sa putem actiona in consecinta.
2. Supararea si invinovatirea copilului pentru asta
In fata unei izbucniri emotionale greu de stapanit, este normal ca parintii sa se simta nervosi, dar faptul ca o criza de furie este incomoda sau enervanta pentru parinte, nu este vina copilului ci a unui management emotional deficitar al adultului.
Copiii nu plang pentru a ne enerva sau a ne face sa ne simtim inconfortabil, ci pentru a exprima o nevoie nevazuta (fizica sau emotionala) care trebuie satisfacuta si pe care nu stiu sa o comunice prin cuvinte din cauza imaturitatii si a lipsei de resurse emotionale.
3. Se lasa influentati de "ce vor spune altii"
Multi parinti fac greseala de a dori cu orice pret sa calmeze tantrumul copilului, cu obiectivul principal de a-l impiedica sa tipe si sa-i deranjeze pe cei din jur. Cu alte cuvinte, sunt influentati de "ce vor spune oamenii" decat de ceea ce se intampla cu adevarat cu micutul lor.
Cand acest lucru se intampla, parintii se distanteaza de nevoile copilului si se deconecteaza, astfel, de copil in loc sa-l ajute.
4. Nu asteapta ca micutul sa se calmeze
Atunci cand un copil se confrunta cu o situatie care ii provoaca frustrare sau stres si care sfarseste prin a-l coplesi emotional, creierul sau se blocheaza, intrucat amigdala detecteaza o amenintare. Ca urmare, copilul incepe sa experimenteze senzatii fizice, cum ar fi bataile rapide ale inimii, palmele transpirate si muschii incordati (unii copii chiar se automutileaza ca urmare a acestei anxietati).
Asadar, oricat de mult ati dori sa va certati cu copilul dumneavoastra in acel moment, sa-i tineti lectii despre ce este bine si ce este rau, copilul nu va asculta. Cel mai bine este sa astepti ca acesta sa se calmeze, iar pana atunci sa-i vorbesti cu calm si sa cauti solutii pentru rezolvarea problemei.
5. Ii pune etichete copilului
"Cat de urat esti cand plangi", "plansul este pentru copii", "esti un plangacios", "nu-mi plac copiii care plang", "esti asa o pacoste cand plangi", si lista poate continua. Din pacate exista nenumarate fraze care ridiculizeaza plansul sau copilul care plange si sunt aplicate frecvent in societatea noastra.
Acestea aduc prejudicii grave stimei de sine, provoaca frustrare, anxietate, neintelegere si o multime de sentimente negative care ajung sa ii afecteze si pe termen lung.
6. Ignorarea, mustrarea sau pedepsirea lor
Asa cum am spus, crizele de furie sunt o modalitate prin care copiii isi exprima sentimentele sau nemultumirile, deoarece nu o pot face verbal.
Daca, in loc sa il sprijinim emotional si sa ne adancim in nevoile sale pentru a incerca sa le satisfacem, ii ignoram plansul sau ii intoarcem spatele, ii mustram atitudinea sau chiar il pedepsim pentru ca simte ceea ce simte, copilul se va simti stramutat, respins, neinteles si umilit.
7. Santajarea copilului pentru a nu mai plange
Santajul emotional este o forma foarte puternica de manipulare prin care persoanele apropiate si afectuoase il ameninta pe copil, direct sau indirect, sa faca sau sa nu mai faca ceva care ii deranjeaza.
Exista multe moduri de a santaja un copil sa nu mai planga, de la amenintarea ca nu va mai merge la locul de joaca dupa aceea, pana la a il ademeni cu promisiuni sau recompense daca nu mai plange. In toate cazurile, santajul il subjuga pe copil, ii provoaca teama si il forteaza sa isi schimbe rapid comportamentul pe baza unei amenintari externe.
FOTO: freepik.com
.JPG)
