Cand copiii sunt mici in mod normal se joaca cu prietenii sub supravegherea parintilor, care sunt mereu dispusi sa intervina pentru a rezolva micile dispute aparute de obicei din cauza jucariilor. In schimb, cand incep gradinita sau scoala, copiii sunt nevoiti sa isi gestioneze singuri conflictele si nu o vor face mereu in cel mai potrivit mod.
De multe ori copiii se lasa purtati de impulsuri si vor lovi partenerii de joaca sau colegii de gradinita ori de scoala fara motiv; aproape la fel de grav, vor lovi in alti copii cu cuvintele, batandu-si joc de ei. Menirea parintilor este, in aceste situatii, sa stea de vorba cu copiii lor si sa ii faca sa inteleaga ca astfel de comportamente au consecinte neplacute si pentru cel lovit, si pentru cel care loveste. In teorie este simplu, nu? Insa ce ne facem cu acel gen de parinte care isi va apara copilul chiar si atunci cand stie ca a facut ceva rau si, mai rau, ii va apara comportamentul, fara sa ia nicio masura? Este vorba despre acei parinti pentru care tot ceea ce face copilul lor este corect, bun, frumos, justificat. De fapt, cand alti parinti stau de vorba cu ei despre comportamentele nepotrivite ale copiilor lor, acestia vor apela la diferite strategii pentru a le gasi scuze si pentru a evita sa-si asume responsabilitatea.
Cum recunosti un parinte prea permisiv
Are mereu la indemana o scuza. Este pregatit sa eludeze responsabilitatea copilului pentru o fapta rea si nu este niciodata dispus sa recunoasca greseala comisa. Nici pe a copilului, nici pe a sa. Gaseste mereu o explicatie pentru cele intamplate, astfel incat copilul sau sa nu fie obligat sa prezinte scuze.
Transforma victima in agresor. Cand copilul sau a lovit, sigur a vazut sau banuieste ca a fost provocat. Cand copilul lui a stricat o jucarie, precis a luat-o deja stricata de la proprietar, iar acum acesta vrea sa dea vina pe el. Nu ezita nicio clipa sa dea vina pe un alt copil si sa sustina ca al lui nu a avut nicio legatura cu problema aparuta.
Se arata mereu profund jignit. Parintele prea permisiv cu propriul copil se va simti ofensat de ideea ca acesta ar fi putut face o greseala, nu va putea sa creada ca asa ceva este adevarat, ba, mai mult, se va declara convins că nu este posibil si ii va discredita pe ceilalti copii sau pe adultii care semnaleaza problema, in ciuda dovezilor evidente.
Minimalizeaza fapta. Pentru a "rezolva" o situatie neplacuta provocata de copilul sau va spune ca este lipsita de importanta, o "copilarie", va incerca sa o faca uitata fara a discuta vreo secunda cu copilul sau despre ce s-a intamplat.
Care este consecinta acestor comportamente? Copilul nu va intelege ca a gresit si va repeta gesturile nepotrivite. Intelegand ca parintele sau il va apara mereu, nu va inceta sa loveasca sau sa jigneasca, pentru ca nu i s-a explicat ca astfel de gesturi atrag consecinte. Victima va fi ranita fizic sau moral, iar autorul va fi certat sau chiar va ramane fara anumite privilegii.
Cum sa reactionezi in fata unui astfel de parinte
Copilul este doar partial vinovat pentru un gest nepotrivit, cealalta parte de vina revenind, fara indoiala, parintelui care nu i-a explicat de ce nu ar trebui sa actioneze in anumite moduri. Cum este greu de crezut ca atitudinea parintelui permisiv se va schimba pe loc, nu poti sa faci prea multe lucruri.
Adreseaza-te invatatoarei/educatoarei sau conducerii institutiei de invatamant. Intr-o lume perfecta, oamenii ar trebui sa se poata intelege sau macar sa poata discuta deschis cu scopul de a ajunge la un numitor comun. Dar cand dai peste un parinte care nu vrea in ruptul capului sa recunoasca greselile propriului copil, o discutie va fi inutila. Nu te ajuta cu nimic sa te necajesti si, eventual, sa platesti cu aceeasi moneda. Cel mai bine, in astfel de situatii, este sa discuti cu conducerea scolii sau a gradinitei, dar cu invatatoarea sau cu educatoarea si sa ceri o atentie sporita pentru ca anumite situatii neplacute sa nu se repete. Daca nu se vor lua masurile potrivite, poti face chiar o plangere la Inspectorat.
Pregateste-ti copilul sa faca fata conflictelor. Rolul tau ca parinte nu este sa-i rezolvi problemele, ci sa inveti copilul cum sa se descurce singur Discuta cu el si explica-i ca violenta nu este raspunsul potrivit in nicio situatie si ca mai bine reactioneaza cu o atitudine ferma. Daca este atacat fizic sau moral de un alt copil, cel mai bine este sa-i raspunda verbal, sigur pe el, pentru a-l dezarma pe "agresor". In plus, ai grija sa-i dai incredere in el si increderea ca oricand poate sa apeleze la tine atunci cand are nevoie. Este cel mai bun mod de a evita ca al tau copil sa sufere in tacere din cauza problemelor cu colegii de scoala.
