Responsabilitatea este capacitatea de a raspunde cu actiuni adecvate situatiilor care apar in viata. Cu alte cuvinte, exista un "angajament", iar de la o varsta frageda, copiii stiu deja ce inseamna acest cuvant.
Cartea "Valori pentru coexistenta" scrisa de Inés Luz González si Esteve Pujol i Pons vorbeste despre aspectele foarte pozitive, dar si cele mai putin pozitive legate de responsabilitatea copilului.
Foarte pozitive
- Responsabilitati adecvate pentru fiecare varsta.
- Rasplata pentru angajamentele indeplinite, din cand in cand, cu o recompensa materiala, desi cea mai importanta este lauda si afectiunea.
- Urmareste cat este de responsabil in sarcinile incredintate.
- Da-i copilului responsabilitatea care ti-a fost incredintata si tie.
Putin pozitive
- Ii ceri copilului mai multe responsabilitati decat ar fi normal pentru varsta lui.
- Nu il feliciti pentru sarcinile indeplinite si nu ii oferi recompensa pentru acestea.
- Nu te simti responsabil fata de copil pentru sarcinile pe care i le-ai incredintat.
Cand educam, incercam sa-l facem pe copil sa inteleaga nevoia unui echilibru intre drepturi si indatoriri, intre libertate si responsabilitate.
Dandu-i celui mic anumite responsabilitati, cum ar fi sa distribuie materiale, sa ude plantele din casa sau din clasa sau sa sa aiba grija de animalul de companie, inseamna ca il ajuti sa inteleaga ca exista actiuni si consecinte care depind de el, astfel incat acesta va fi motivat sa duca la indeplinire, in mod serios, aceste "mici misiuni."
In timpul perioadelor de vacanta, este esential sa continue sa aiba responsabilitati: sa-si stranga jucariile, sa-si asume responsabilitatea pentru curatarea lor cand pleaca de la plaja, sa aseze si sa stranga masa sau sa plimbe cainele.
Este foarte importanta increderea pe care o acorzi copilului si aprecierea pe care i-o arati dupa realizarea sarcinii.
E prea responsabil pentru varsta lui?
Desi procentul nu este foarte ridicat, exista copii care nu se murdaresc niciodata, mananca tot fara sa protesteze, doarm cand este ora de somn...Pe scurt, ei sunt " adulti, copii mici."
Uneori, intalnim micuti care, de la varstele cele mai fragede, manifesta niveluri ridicate de responsabilitate sau isi asuma angajamente care depasesc cu mult anii pe care ii au. Intr-o mare masura, caracterul, genetica si educatia familiala determina aceasta atitudine.
Acest fapt nu ar trebui sa te ingrijoreze, dar este bine sa fii vigilent atunci cand copilul nu este este tolerant si devine frustrat pentru care vrea sa-i iasa totul perfect din prima. In aceste cazuri, trebuie analizat, pentru ca sarcina pe care i-ai incredintat-o il depeseste si el, ca sa nu dezamageasca, face tot posibilul sa o indeplineasca ca si cum ar fi cel mai important lucru din viata lui.
Copilul "prea responsabili":
- Nu accepta ajutorul si vrea sa faca totul de unul singur
- Este responsabil cu toate lucrurile lui, este intotdeauna curat
- Este "copil model" in ochii tuturor.
De aceea, este important sa-i arati celui mic ca dragostea pentru el nu este supusa conditiilor, semnele de afectiune sunt esentiale: imbratisari, sarutari si mangaieri. Este esential sa razi impreuna cu el, sa faci greseli in fata lui si sa-i spui ca "nu se intampla nimic, chiar daca ai gresit."
Este esential sa-l inveti sa faca diferenta intre ce trebuie sa faca si cat de departe ar trebui sa mearga, pentru ca ceea ce cauta cu acest comportament, in majoritatea cazurilor, este acceptarea.
