Regulile sunt bune pentru copii si, contrar aparentelor, fac copiii fericiti, cu conditia sa fie reguli, nu constrangeri.
Disciplina nu este o inchisoare pentru copil, ci o arta, iar ca parinte trebuie sa stii sa o impui intr-un mod pozitiv.
Sa fii parinte nu este o provocare doar pentru ca un copil este un dar si pentru ca trebuie sa te asiguri ca el creste sanatos, fericit si puternic, ci si pentru ca parentingul este inteles si explicat gresit de multe ori. Ca parinte trebuie sa stii sa implementezi disciplina pozitiva, sa stii ce tip de reguli sunt potrivite pentru fiecare grupa de varsta si multe altele.
Deseori auzi parinti frustrati care se plang ca desi au incercat toate regulile posibile, desi i-au explicat copilului ca daca nu se comporta cum trebuie va suporta consecintele, tot nu au reusit sa il faca sa nu mai fie neascultator, nepoliticos, obraznic, mincinos, manipulator, neserios etc. Suna cunoscut?
Multi parinti se gasesc prinsi in acest scenariu si sunt extrem de frustrati pentru ca metodele lor de parenting nu au succes. Unii au reusit sa gaseasca o portita de iesire dupa ce si-au pus aceste intrebari:
1. Aplic cu consecventa suportarea consecintelor atunci cand sunt incalcate regulile sau doar cateodata?
Daca raspunsul este "nu", "da, dar..." sau "oarecum", trebuie sa intelegi in primul rand tu, ca adult, ca este esential sa dai dovada de consecventa in educatia copilului pentru ca metodele tale sa fie eficiente. Altfel, copilul va invata ca nu chiar de fiecare data va trebui sa suporte consecintele incalcarii regulilor si va folosi asta in avantajul sau. Respecta tu, ca parinte, regulile pentru a-i putea cere asta si copilului tau.
2. Procedam toti cu copilul la fel?
Uneori alti adulti care au grija de copil (bona, bunicii, matusa) nu stiu sau se fac ca nu stiu regulile si consecintele pe care parintii le-au stabilit pentru copil si nu le aplica atunci cand parintii nu sunt de fata. Iar asta poate fi o mare problema. Parintii sunt principalele modele pentru un copil, dar si altii il pot influenta.
Iar cand unii incalca regulile deliberat, copilul se va alia cu ei si va profita din plin de "libertate". Problemele apar cand va uita ca este cu parintii si o va face si cu ei, nu doar cu cei care ii permit sa incalce regulile fara sa suporte consecintele. Ce e de facut atunci? Baga-i in sedinta pe toti cei care au grija de copilul tau si asigura-te ca procedati toti la fel si ca toata lumea intelege ca este in interesul celui mic sa faceti asta.
3. Ar trebui sa folosesc o fisa de urmarire a comportamentului copilului?
Aceste fise de responsabilitati pot fi de mare ajutor pentru stabilirea regulilor, a sarcinilor si a comportamentelor celor mici, dar si a consecintelor. Totul va fi pus in scris si nimeni nu va putea incerca sa le eludeze. Daca un copil respecta sarcinile si regulile primesc o steluta sau o bulinuta. Daca nu, nu primesc nimic, iar atunci il intrebi care este consecinta pentru ceea ce a facut sau nu a facut, conform fisei.
Acest sistem al fiselor ii poate ajuta pe copii sa fie mai independenti, sa isi construiasca stima de sine, sa fie mai organizati.
4. Ce fel de consecinte aplic? Sunt suficient de puternice?
Consecintele par sa fie mai eficiente atunci cand ii retragi copilului un privilegiu pentru o perioada: nu-l mai lasi la TV, sa se joace, sa umble cu telefonul, sa doarma la prieteni sau sa primeasca prieteni, sa iasa afara. In caz contrar, cel mic nu va fi suficient de motivat sa faca ce are de facut.
Cand parintii stabilesc o regula ferma si consecintele care vin odata cu incalcarea ei, ii fac un serviciu copilului. Nu sunt "rai", ci il educa eficient. Daca parintele nu il invata pe copil ca unele alegeri atrag consecinte negative, atunci cine sa o faca?
Prin urmare, inainte de a diagnostica un copil cu imunitate la reguli si consecinte, poate iti pui aceste intrebari si incerci sa schimbi ceva in metodele tale de parentig.
