Daca esti parinte si nu ai tipat niciodata la copilul tau, meriti sa te numeri printre sfinti sau macar sa intri in clubul select al parintilor aproape perfecti si cu o rabdare de fier.
Dar cel mai probabil te numeri printre ceilalti 99% dintre parinti care pana la urma cedeaza sub presiunea nervilor si ajung sa strige la copii, poate chiar sa le spuna lucruri neplacute.
Stii deja ca uneori cuvintele pot rani mai mult decat o palma la fundulet scapata intr-un moment in care pur si simplu nu ti-ai mai putut controla emotiile negative.
Nici palma, nici cuvintele nu ranesc doar copilul, ci si pe parintele care capituleaza sub imperiul nervilor si al oboselii. Dar in timp ce tu te simti vinovat/a ca ti-ai "altoit" micutul chiar si numai verbal, pentru el tonul folosit si vorbele spuse pot provoca daune la nivelul respectului de sine. Din fericire poti repara raul facut.
Furia necontrolata, lipsa de rabdare, stresul si oboseala fac ca uneori parintii sa isi descarce nervii pe copii. Si atunci se tipa si se spun cuvinte care pot rani micutul. Expertii spun ca nu este nevoie sa tipi ca sa educi un copil, ca parinte stii asta din "practica", dar suntem oameni si mai gresim. Asa cum copilul invata lucruri despre viata, si noi, parintii, invatam zi de zi cate ceva despre aceasta "meserie".
Ce e de facut cand ai tipat la copilul tau sau i-ai spus ceva nepotrivit, iar apoi iti pare rau?
Recunoaste-ti vina! Fa uz de ratiune si recunoaste ca poate ai fost nedrept cu copilul, ca poate l-ai pedepsit prea rau sau ti-ai pierdut rabdarea. Cuvintele urate si strigatele pot rani copilul.
Roaga-l sa te ierte! Nu este o dovada de slabiciune sau ceva din care copilul ar putea intelege ca nu a facut nimic gresit, chiar daca a facut de ai ajuns sa tipi la el. Dar greseala lui nu are legatura cu reactia ta, poate disproportionata. Nu ii cere iertare pe ocolite, ci spune-i exact pentru ce iti pare rau pentru ca el sa inteleaga care a fost comportamentul gresit si pentru ca el sa nu-l repete.
Vorbeste cu copilul tau! Uneori, cand te supara, iti vine sa nu-i mai adresezi niciun cuvant si te gandesti ca asa va invata lectia. Dar este mai rau sa lasi timpul si tacerea sa se astearna peste astfel de momente. Poate va fi si el suparat pe tine pentru ce si cum i-ai spus si nu va dori sa te asculte imediat. Dar asteapta momentul potrivit si discutati despre cum v-ati simtit amandoi in momentul acela. Explica-i ce te-a facut sa tipi la el sau sa-i spui anumite cuvinte si fa-l sa inteleaga ca a fost doar un moment de nervozitate si ca nu simti, de fapt, ceea ce ai spus.
Cauta ajutor! Daca ai impresia ca iti este din ce in ce mai greu sa iti controlezi furia sau sa gasesti rabdarea de care e nevoie cu un copil, cauta o forma de a-ti gasi linistea de care ai nevoie pentru a te ocupa de educatia copilului tau. Incearca sa faci sport, sa meditezi, sa gasesti un hobby care te relaxeaza sau apeleaza la un psihoterapeut care sa te ajute sa iti depasesti emotiile negative.
Nu te simti mai vinovat/a decat e cazul pentru un moment in care ti-ai pierdut rabdarea si ai cedat nervos. Tot ce trebuie sa faci este sa identifici cauzele care te-au adus la limita si sa incerci sa nu mai ajungi acolo. Fa "curatenie" in viata, gandurile si emotiile tale si cauta sa vezi ca pentru multe dintre lucrurile negative nu este de vina copilul si ca el este, probabil, doar tapul ispasitor sau cireasa de pe tortul lucrurilor care te fac, de fapt, sa iti pierzi rabdarea. Voi doi formati o echipa in viata asta si trebuie sa fiti uniti, nu dezbinati de certuri sau de reactii nepotrivite care pot aparea in momente tensionate.
