Copiii nu inceteaza niciodata sa ne uimeasca cu ceea ce spun si cu ceea ce fac. Si orice parinte ajunge in punctul in care baietelul sau fetita lui vor fi interesati de jocuri cu tenta sexuala. Ce ai de facut atunci? In primul rand nu intra in panica!
Inca de cand sunt bebelusi cei mici prezinta un interes accentuat pentru organele lor genitale. Este firesc sa fie asa pentru ca se descopera pe ei insisi si senzatiile pe care le provoaca atingerea lor. Cand mai cresc s-ar putea sa constati cu surprindere ca au tendinta sa se indrepte catre jocuri care nu par deloc inocente. Fie ca baietii isi vor compara "cocoseii", fie ca fetitele vor intra impreuna la baie sau in camera si isi vor studia una alteia zona genitala. Orice ai face, nu reactiona asa cum te indeamna primul impuls. Pe de o parte ar fi firesc sa faci asa - adica sa certi copilul si sa-i interzici sa mai faca asa ceva - dar daca ai trage aer in piept si te-ai gandi cateva secunde poate ai intelege ca nu ai motive de ingrijorare. Copiii nu au mintea "pervertita" a adultului, nu au avut inca acces la toate acele informatii care ar putea transforma jocul in ceva erotic sau sexual. Ei sunt doar curiosi si incearca sa descopere; pentru ei nu exista inca notiunea de sex, de atractie sexuala, de erotism sau pornografie. Pentru ei asocierea intre penis si acadea, spre exemplu, este ceva inocent. Prin urmare, ce ai de facut?
In primul rand, pastreaza-ti calmul. Daca iti gasesti copilul explorandu-si corpul sau explorand corpul unui alt copil, intreaba-i ce fac, insa ai grija la limbajul corpului. Incearca sa nu arati iritare, preocupare, nu reactiona nervos pentru ca vrei sa obtii un raspuns sincer si natural, nu unul "impus" de faptul ca tu le-ai transmis deja, verbal sau nonverbal, ca nu esti de acord cu ceea ce fac.
Ajuta-l sa invete cum sa se comporte. Spune-i copilului despre normele sociale si despre regulile de buna conduita, insa nu dintr-o pozitie care l-ar putea face sa se simta vinovat pentru propria curiozitate si nevoie de explorare. Nu trebuie sa se simta rusinat sau umilit, ci sa inteleaga ca sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac.
Comporta-te natural. Este important sa stabilesti cu copilul o comunicare libera de prejudecati. Doar asa vei reusi sa-i dai increderea necesara pentru a se exprima liber, pentru a vorbi despre indoieli, nelamuriri, nelinisti si curiozitati. Raspunde-i, de asemenea, sincer, in termeni pe care el sa-i inteleaga si care sa nu-l stigmatizeze.
Cere ajutor daca simti ca este necesar. Daca ai impresia ca situatia te depaseste, poti apela la o persoana de incredere. Poate fi educatoarea, poate fi o ruda cu experienta mai mare si in care copilul are incredere sau un psiholog. Scopul este sa gestionezi situatia astfel incat copilul sa nu aiba de suferit emotional si sa inteleaga ca, desi este normal sa exploreze, intentia ta de a-l corecta are legatura doar cu normele de convietuire.
Cum sa iti dai seama daca ai nevoie de ajutor din exterior
Ca parinte este bine sa fii atent la comportamentul copilului tau si la eventuale derapaje, in special intre varstele de 6 si 8 ani. Daca scenele care te ingrijoreaza se repeta mai mult de trei ori, poate ar fi bine sa apelati la un psiholog.
Nu este nevoie sa te ingrijorezi daca baiatul sau fetita ta zambesc incantati in timp ce ii schimbi sau in timpul toaletei sau al baitei. Nu este anormal nici cand copilul e interesat de diferentele fizice dintre sexe, de organele genitale ale parintilor sau cand priveste pe furis la corpul altei persoane si pune intrebari din curiozitate. Nu este nefiresc ca atunci cand cineva foloseste un limbaj "murdar" el sa inteleaga despre ce este vorba si sa chicoteasca, asa cum nu este ceva rau sa se joace "de-a mama si de-a tata", sau "de-a doctorlul" sau sa se prefaca a fi de sex opus. Daca te intreaba cum se fac copiii, nu trebuie sa schimbi rapid subiectul, asa cum nu trebuie sa te sperie nici daca arata interes fata de sexualitatea animalelor.
Sunt, insa, comportamente nepotrivite care ar putea necesita interventie, daca se repeta (aproape) obsesiv:
- permite altor copii sa il atinga in zonele intime sau le cere sa il lase sa-i atinga sau sa se dezbrace in fata lui;
- foloseste constant cuvinte care desemneaza organe genitale sau termeni sexuali, ori face desene aluzive;
- se comporta prea familiar sau chiar erotic cu adulti pe care nu-i cunoaste;
- spune in permanenta glume cu tenta sexuala si foloseste expresii obscene;
- se ascunde frecvent pentru a se juca cu organele genitale;
- imita sexul opus in batjocura, agresiv sau folosind insulte;
- simuleaza un act sexual cu sau fara haine;
- manifesta un comportament sexual fata de animale pana intr-acolo incat ajunge sa le faca rau.
Chiar daca pe tine, ca adult, te ingrozeste ideea, jocurile sexuale fac parte din procesul de dezvoltare si nu sunt nefiresti sau daunatoare pentru un copil, daca nu se transforma in obsesii.
