Una dintre cele mai importante provocari ca parinte este disciplina copiilor.
Oricine e parinte stie cat de important este sa reusesti sa-i impui copilului limite si sa-l inveti ce inseamna respectul, insa fara a ajunge la extreme care sa ne faca sa ne simtim vinovati sau sa dauneze relatiei cu cei mici.
Nu este o misiune usoara, ci un proces in care incerci diferite lucruri, in care mai si gresim, deopotriva copiii si parintii, si in care trebuie sa facem in permanenta ajustari din mers.
Tot mai multi parinti apeleaza acum la disciplina pozitiva, metoda bazata pe iubire, respect, intelegere si pe nevoile copiilor si ale parintilor. In plus, daca o aplici corect, este o metoda care va intari legatura afectiva dintre parinte si copil.
Iti lasam aici cateva idei si tehnici de aplicare a disciplinei pozitive, in functie de varsta copilului.
Disciplina pozitiva la bebelusi
Ai crede ca atunci cand au doar cateva luni nu ai de ce sa te straduiesti prea tare cu disciplina, insa niciodata nu este prea devreme sa incepi.
1. Apeleaza la puterea exemplului. Bebelusii invata ceea ce vad la altii, asa ca il vei modela in functie de comportamentul tau. Vorbeste-i pe un ton suav, incearca sa nu iti pierzi controlul si incearca sa fii mereu un exemplu pozitiv pentru el.
2. Distrage-i atentia atunci cand face ceva periculos sau incepe sa planga dupa ceva ce doreste sau nu mai vede. Incearca sa il faci atent la altceva. Stimulii noi sunt foarte atractivi pentru bebelusi, asa ca nu va fi prea greu sa ii deturnezi atentia si sa scapi, astfel, de o repriza de plans din partea lui sau de o cearta. Amandoi veti avea de castigat.
3. Mare atentie la limbaj. Stii deja ca e ideal sa eviti pe cat se poate cuvantul "nu" in educatia copilului, asa ca pastreaza-l pentru situatiile in care chiar este necesar. In rest, incearca sa folosesti propozitii pozitive. S-ar putea sa ti se para imposibil, insa vei reusi cu un pic de exercitiu.
4. Consecventa este foarte importanta atunci cand vine vorba de lucrurile care ii sunt permise sau nu. De exemplu, daca nu are voie sa se joace cu telecomanda televizorului, nu trebuie sa faci o exceptie atunci cand esti prea obosit/a pentru a-i distrage atentia sau pentru a risca o criza de plans.
Educatia pozitiva intre 1 si 3 ani
Pe masura ce copiii cresc, trebuie sa apelam la alte strategii de disciplina pozitiva, adecvate comportamentului si nivelului lor de dezvoltare.
1. Pastreaza o pozitie ferma vizavi de lucrurile pe care are voie si pe care nu are voie sa le faca. In mod normal, pe masura ce creste copilul va incerca sa forteze limitele, insa nu ca sa te enerveze pe tine, ci ca sa experimenteze. Cand incearca un comportament care nu este permis, deturneaza-i atentia catre altceva, ca sa evitati situatii complicate.
2. Anticipeaza posibilele crize de plans sau de personalitate. Pentru asta e nevoie de multa atentie si sa inveti care sunt semnalele, pentru ca, la momentul potrivit, sa le poti evita. De obicei copiii sunt mai iritabili atunci cand le este foame, somn sau cand sunt foarte obositi.
3. Ignora comportamentele nepotrivite. Daca i-ai spus clar ca nu poate face un anumit lucru, cum ar fi sa se joace cu ceva periculos, probabil va incepe sa planga sau sa bata din picioare cu scopul de a te face sa cedezi. Ce ai de facut? Ignora-i comportamentul, in timp ce te asiguri ca nu isi face rau. Nu este vorba de insensibilitate sau indiferenta, ci despre a nu valida un comportament extrem de daunator pe termen lung. Daca cedezi, el va invata ca astfel va obtine mereu ceea ce vrea; in schimb, indiferenta il va face sa renunte.
Disciplina pozitiva la copii intre 3 si 5 ani
Incet, incet copilul vrea sa se simta mai mare si ii place sa fie implicat in treburile adultilor, asa ca poti "profita" de asta.
1. Traseaza-i sarcini adecvate varstei. Astfel se va simti util si bagat in seama. Poti, de exemplu, sa il faci responsabil cu hranirea animalului de companie, cu udatul plantelor sau cu asezarea mesei. Pentru inceput veti face aceste lucruri impreuna, apoi, treptat, il vei lasa sa o faca singur. Este mult mai bine decat sa ii spui ca e prea mic pentru astfel de lucruri, ceea ce, pe termen lung, ii va afecta capacitatea de a fi independent.
2. Da-i ocazia sa ia decizii. Atunci cand este posibil, ofera-i optiuni intre care sa poata alege. O poti face, de exemplu, atunci cand este vorba de alegerea hainelor, a unui restaurant, a unui film pe care sa il vedeti impreuna. Se va simti important, va fi mai sigur pe el si, in acelasi timp, va intelege ca sunt situatii in care poate lua decizii si altele in care nu este loc de negociere.
3. Nu-i da explicatii la nesfarsit. La aceasta varsta copiii pun multe intrebari. Cand ii spui ca un lucru trebuie facut intr-un anumit fel, explica-i o data, clar, iar apoi pastreaza o pozitie ferma cand te "provoaca" sa ii mai explici o data. In loc sa repeti la nesfarsit acelasi lucru, ii poti spune "ti-am explicat deja si nu mai avem de ce sa discutam despre asta".
4. Nu incerca sa discuti cu el in timpul unei crize de plans pentru ca nu va receptiona mesajul. Lasa-l sa se calmeze, iar apoi veti putea sta de vorba, iar el va fi mai receptiv.
5. In loc sa-i tii teorii nesfarsite despre comportamente si valori, apeleaza la povesti si la filme pentru a-i modela comportamentul, pentru a-i prezenta valori pozitive si pentru a-l invata sa-si gestioneze emotiile.
Disciplina pozitiva la copii intre 6 si 12 ani
Pe masura ce cresc, copiii au nevoie de tipuri diferite de atentie si intampina probleme noi.
1. Trebuie sa stie clar ce privilegii are si nu folosi cuvantul "pedeapsa". In loc sa stie ca un comportament nepotrivit va fi pedepsit, e bine sa ii spui cum va fi recompensat daca face lucrurile asa cum trebuie. La fel, trebuie sa stie si ca, in caz contrar, privilegiile pot fi suspendate temporar si ca le poate recastiga.
2. Ajuta-l sa analizeze situatiile de cate ori ai ocazia. Este varsta potrivita pentru a-l invata despre consecintele pozitive si negative ale comportamentelor sale in anumite situatii. Desi pentru tine, ca adult, unele lucruri sunt evidente, nu incerca sa-i "servesti" teoria ta, ci ghideaza-l spre a intelege cum stau lucrurile.
3. Ajuta-l sa inteleaga raportul dintre efort si recompensa. Nu ii pune pe tava tot ce isi doreste, ci invata-l ca trebuie sa merite si sa incerce sa obtina.
4. Lasa-l sa invete ce e frustrarea. Evident ca nu-ti doresti asta pentru copilul tau, insa intr-o oarecare masura este bine sa cunoasca acest sentiment. Scopul? O data ce va fi frustrat pentru ca nu-i iese sau nu obtine ceva din prima incercare, va invata ca uneori trebuie sa muncesti mai mult. Daca faci lucrurile in locul lui, nu il ajuti, pe termen lung, ci doar il inveti prost.
