Stilul parental autoritar se remarca prin impunerea regulilor pe verticala: parintele este cel care da ordine, fara sa existe dialog sau negociere. Dragostea si afectiunea sunt reduse, iar acest lucru poate duce la diminuarea increderii si a autonomiei celui mic.
Familia are cea mai importanta influenta in viata unui copil. Mama si tatal sunt responsabili cu transmiterea valorilor, principiilor, traditiilor si liniilor de comportament pentru copil. In timp ce unii parinti sunt extrem de relaxati si permisivi, dandu-le copiilor libertate absoluta, altii sunt la extrema cealalta, autoritari si severi, tinandu-i din scurt pe copii inca din primii ani de viata. Expertii sunt de parere ca niciuna dintre extreme nu este de dorit, insa in acest articol vom dezbate mai pe larg stilul parental autoritar.
Ce inseamna sa fii un parinte autoritar
Stilul parental autoritar poate fi de doua feluri: reciproc sau represiv. Primul stabileste limite consensuale, in timp ce al doilea controleaza totul prin represiune, pedeapsa si chiar violenta.
Acest stil parental stabileste ca parintele este o autoritate pe care copilul trebuie sa o respecte, chiar daca nu este de acord cu el. Adultul stabileste regulile, iar acestea sunt caracterizate prin verticalitate si unidirectionalitate. Sunt reguli impuse, care nu pot fi negociate sau contestate de catre copil.
Parintii care practica acest tip de educatie sunt predispusi la iritabilitate si severitate. Sunt oameni carora le place sa detina controlul si care cred ca stiu cel mai bine care sunt avantajele si dezavantajele unor situatii.
Acest stil parental se caracterizeaza prin:
• reguli de conduita foarte rigide
• parintele arata afectiune putin spre deloc
• nu accepta sugestii sau puncte de vedere diferite
• se concentreaza asupra comportamentelor negative, pe care le sanctioneaza
Stilul parental autoritar: avantaje si dezavantaje
Stilul parental autoritar poate avea avantajul ca ofera reguli ferme, indeamna la cumpatare si stabileste clar limita dintre ce este permis si ce nu, fara a lasa loc de interpretare. Principiile pe care le promoveaza sunt de neclintit, iar copilul poate prelua aceleasi valori atunci cand va creste.
Cu toate acestea, dezavantajele acestui mod de educatie sunt mai multe si au consecinte pe termen lung. Copiii crescuti de parinti autoritari devin nesiguri, traiesc cu teama de a nu face greseli, se izoleaza, nu pun pret pe relatii si pe sentimente, pentru ca ei primesc doar reguli pe care trebuie sa le respecte.
Cei care au crescut cu parinti autoritari sunt adesea timizi, au o stima de sine scazuta si le este greu sa-si stabileasca obiective. Au nevoie de o autoritate care sa ii ghideze si atunci cand cresc, in caz contrar sunt nesiguri.
Ce consecinte are o astfel de educatie
O educatie bazata pe autoritate nu incurajeaza la dialog si dezbatere: copilul se va supune, pentru ca nu are dreptul sa conteste regulile sau sa le critice. Acest comportament se poate pastra si pe viitor, iar in viata adulta va executa ordine, pentru ca nu are curaj sa se ridice impotriva lor.
Parintele este intotdeauna in pozitie de putere, iar comunicarea se face pe verticala. Dialogul si dezbaterea nu sunt optiuni. Copiii crescuti in acest mod dezvolta autocontrolul si disciplina, iar parintii se prezinta drept modele de urmat.
Cum sa eviti sa fii un parinte autoritar
Daca ti-ai recunoscut stilul parental in descriere si vrei sa faci o schimbare, niciodata nu este tarziu. A le da copiilor libertate moderata si dreptul la dialog inseamna sa ii invatam sa rezolve conflictele, sa isi gestioneze emotiile si sa relationeze pe viitor, putand sa se adapteze in orice situatie. A fi un parinte autoritar restrange aceste capacitati ale copilului.
Cea mai mare greseala a stilului parental autoritar este pedeapsa. Din dorinta de a corecta un anumit tip de comportament, parintii apeleaza la pedepse. Din pacate, acestea nu fac decat sa ii determine pe copii sa acumuleze furie si frustrare, uneori devenind violenti. Copiii se inchid in ei si nu mai comunica, iar rezultatul nu este nici pe departe cel vizat.
