.jpg)
Poate ați observat că atunci când copilul se enervează, "scapă de sub control" și își lovește frații, prietenii, rudele sau chiar pe dumneavoastră ca părinte. Desigur, furia este o emoție care trebuie înțeleasă pentru a putea acționa în consecință, dar lovirea nu ar trebui permisă sub nicio formă, pentru că ea constă în atacarea unei alte persoane pentru că nu și-a controlat impulsurile. Este o formă de agresiune a copilului care trebuie luată în considerare.
Copii mici care lovesc atunci când se supără
La această vârstă este normal ca un copil să lovească atunci când se enervează, deoarece simte o emoție foarte intensă pe care nu o înțelege și nu o controlează. Lovirea este un răspuns primar și instinctiv atunci când simt frică sau frustrare, pe lângă faptul că o pot folosi și ca mijloc de apărare sau protecție. În cazul altor emoții considerate pozitive, cum ar fi bucuria, aceștia se pot simți coplesiti.
Dar doar pentru că este instinctiv sau pentru că sunt foarte mici nu înseamnă că trebuie să le permiteți acest lucru, așa că este important să țineți cont de următoarele puncte pentru a redirecționa situația.
- Înțelegeți că copilul dumneavoastră încă se cunoaște pe sine și mediul în care trăiește. Își testează puterea și abilitățile și își testează limitele. Se începe cu relațiile personale.
- Faceți-l pe copilul să înțeleagă că agresivitatea provoacă suferință, iar respectul provoacă armonie între oameni.
- Dacă nu vreți ca copilul să lovească, va trebui să evitați să aveți o atitudine agresivă în general.
- Nu vă așteptați să nu se mai lovească de la o zi la alta, respectați-i ritmul de învățare, dar fiți constanți în învățătură, prin respect și dragoste pentru copil
- Fiecare copil experimentează relația cu mediul înconjurător într-un mod diferit și are nevoie de un timp diferit pentru a învăța.
Ce trebuie făcut pentru ca copiii să nu lovească atunci când sunt supărați
În toate circumstanțele în care este necesar să îi învățăm pe copii să nu lovească, acest lucru trebuie făcut cu respect și niciodată cu violență, pentru că exact asta trebuie să învețe și asta trebuie să îi învățăm noi. Dacă țipați la ei, îi loviți sau aveți o atitudine violentă, învățăturile voastre vor fi contradictorii și nu vor avea sens pentru ei.
Un copil mic poate lovi pentru că se simte furios, frustrat, exclus... așa că pedepsirea lui sau faptul de a-l face să se simtă prost nu va fi de mare folos, pentru că el se simte deja foarte prost în pielea lui! El are nevoie să se simtă valoros, iubit și important tot timpul.
Pentru ca un copil să nu mai lovească, trebuie să înceapă să își înțeleagă propriile emoții și să lucreze astfel la empatie. În acest fel, ei vor înțelege ce simt ceilalți atunci când îi lovesc și vor învăța să caute alte soluții mai pașnice, cum ar fi dialogul, compasiunea sau înțelegerea.
Evitați să judecați sau să emiteți judecăți, pentru că atunci copilul va simți și mai multă furie și respingere față de cealaltă parte a conflictului, de exemplu, dacă spuneți: "păpușa este a surorii tale, așa că dă-i-o".
Nu căutați niciodată vinovații, concentrați-vă întotdeauna asupra soluției, nu judecați, nu etichetați și nu arătați cu degetul un vinovat și o victimă. Trebuie să îi întrebați pe toți cei implicați cum se simt și să validați fiecare emoție pe care v-o spun. De exemplu: "Te-ai supărat pentru că ai vrea să te joci cu păpușa, nu-i așa? Am înțeles.
Este esențial ca atât agresorul, cât și cel agresat să își exprime emoțiile și să spună ce nu le-a plăcut în ceea ce s-a întâmplat. Puneți nume emoțiilor și, încetul cu încetul, ei vor înțelege minunea inteligenței emoționale.
