Stiati ca Ikuji, o metoda japoneza de crestere a copiilor, promoveaza valori precum respectul fata de familie, disciplina si responsabilitatea inca de la o varsta frageda?
Ce este Ikuji, metoda japoneza de educatie parentala?
Aceasta metoda de educatie parentala urmareste sa insufle valori precum responsabilitatea, angajamentul si respectul. Folosind o metafora, aceasta abordare considera copiii ca fiind asemanatori cu plantele: au nevoie de atentie si ingrijire pentru a creste si a se dezvolta.
Desi este o abordare parentala diferita de cea a disciplinei pozitive, impartaseste multe dintre aceleasi valori. De exemplu, subliniaza importanta unui tratament respectuos, a promovarii atasamentului si a construirii unei legaturi pozitive si de incredere.
Ikuji sustine ca afectiunea si respectul sunt esentiale; atunci cand copiii se simt iubiti si respectati, ei vor invata, de asemenea, sa iubeasca si sa pretuiasca comunitatea din care fac parte.
Etapele de Ikuji
Pentru a intelege mai bine aceasta metoda, este esential sa exploram etapele care o compun. In cele ce urmeaza, vom examina mai indeaproape etapele Ikuji si modul in care acestea influenteaza dezvoltarea si bunastarea copiilor.
Prima etapa, de la 0 la 5 ani.
In aceasta perspectiva, copilul este vazut ca o fiinta curioasa careia trebuie sa i se permita sa exploreze lumea si sa dea frau liber curiozitatii sale. Cu toate acestea, este important sa nu se confunde notiunea de "Dumnezeu" cu lipsa de limite. Aceasta metoda de educatie parentala nu interpreteaza libertatea ca pe un pretext pentru abuz sau libertinaj.
Mai degraba, adultii se straduiesc sa fie aproape de copiii lor pentru a-i insoti in procesul lor de descoperire a lumii, incurajand intotdeauna respectul pentru ceilalti. In aceasta abordare, se lucreaza la stabilirea limitelor si la incurajarea autonomiei dintr-o perspectiva pozitiva si educativa, evitandu-se utilizarea pedepsei.
A doua etapa, de la 5 la 15 ani
In aceasta etapa, copilul dispune de multiple resurse pentru a-si asuma responsabilitati adecvate varstei, ceea ce ii permite sa dezvolte un sentiment de apartenenta la comunitatea in care se dezvolta. Deoarece coincide cu intrarea copilului la scoala, prevaleaza o abordare educationala bazata pe un spirit de colaborare.
A treia etapa, incepand cu varsta de 15 ani
Aceasta etapa coincide cu adolescenta. Aici, tanarul este considerat un egal, o persoana capabila sa isi inteleaga rolul in societate. Prin urmare, el/ea este tratat(a) ca un adult si este considerat(a) responsabil(a) pentru actiunile sale. Accentul se pune pe autonomia, dezvoltarea si pregatirea lor pentru noile provocari pe care le va aduce viata de adult.
Valorile Ikuji
Valorile acestei metode de educatie parentala se bazeaza pe principii care promoveaza dezvoltarea sanatoasa si echilibrata a copiilor. Aceste valori nu numai ca influenteaza modul in care sunt crescuti copiii, dar au si un impact semnificativ asupra cresterii lor si asupra societatii in general. Cateva dintre principiile pe care Ikuji isi bazeaza aceasta metoda japoneza de parenting sunt urmatoarele.
1. Rutinele sunt pozitive
In procesul de incurajare a dezvoltarii unor obiceiuri sanatoase, este esential ca copiii sa urmeze rutine structurate, cu programe specifice. Aceste rutine nu numai ca ofera un cadru organizatoric pentru viata de zi cu zi, dar joaca, de asemenea, un rol esential in formarea unor valori cruciale, precum responsabilitatea, angajamentul si disciplina.
Prin respectarea acestor rutine, copiii invata sa isi gestioneze sarcinile si responsabilitatile in mod eficient, ceea ce pune bazele cresterii si dezvoltarii lor intr-un mediu structurat si orientat spre succes.
2. Copiii au responsabilitati
Pe langa activitatile scolare, copiii joaca, de asemenea, un rol cheie in treburile casnice. Aceste responsabilitati sunt ajustate in functie de varsta copilului. De exemplu, unele sarcini comune includ, printre altele, sa ajute la aranjarea mesei, sa isi stranga jucariile si hainele si sa organizeze obiectele de care au nevoie pentru scoala.
3. Exista consecinte, nu pedepse
Exista limite care indica ce este bine si ce este rau. Atunci cand copiii nu le respecta, ei se confrunta cu consecinte pentru actiunile lor. Nu este vorba de pedepse, ci de a-i ajuta sa inteleaga implicatiile nerespectarii angajamentelor. In acest fel, copiii sunt incurajati sa isi asume responsabilitatea, sa reflecteze si sa invete din experientele lor.
4. Parintii le explica copiilor semnificatia a ceea ce fac
Inainte de a face o cerere, parintii ii explica copilului scopul care sta la baza actiunii. Ei sunt clari cu privire la importanta acesteia si la modul in care va fi benefica pentru copil.
De exemplu, cerandu-i copilului sa isi puna jucariile deoparte dupa utilizare, ei subliniaza utilitatea acestora: faciliteaza ordinea, ceea ce ii va permite copilului sa le gaseasca cu usurinta data viitoare cand vrea sa se joace; de asemenea, se asigura ca jucariile raman puse deoparte si protejate impotriva pierderii sau deteriorarii, printre alte motive.
In acest fel, se subliniaza faptul ca nu este o chestiune de capriciu, ci o chestiune de disciplina. De asemenea, se pun bazele pentru ca copiii sa invete sa ia decizii bazate pe beneficii, dezvoltandu-si propria judecata, mai degraba decat sa se supuna pur si simplu.
5. Rolul mamei este crucial
Aceasta metoda de educatie parentala acorda importanta figurii mamei mai presus de ceilalti adulti. In acest sens, este obisnuit ca mamele sa dedice mult timp ingrijirii si atentiei copiilor, mai ales in primii ani de viata.
Acest punct este oarecum controversat in unele societati, deoarece nu toate familiile pornesc de la aceeasi situatie comuna, iar contextul socio-cultural si circumstantele de munca sunt, de asemenea, variabile.
Totusi, dincolo de acest aspect, important este sa se identifice valorile pe care se doreste sa le transmita si sa se incerce sa se organizeze educatia copiilor in jurul acestora. Aceasta idee poate fi adaptata in cazul parintilor cu o legatura de atasament puternica cu adultii de referinta.
