Inca de cand sunt foarte mici, copiii au nevoie de educatie, de reguli si de ghidaj din partea parintilor. Felul in care sunt crescuti in primii ani de viata isi va pune amprenta pe toata dezvoltarea lor ulterioara. Cei mici au nevoie de consecventa in educatie, au nevoie ca parintii sa fie pe aceeasi lungime de unda si sa aplice aproximativ aceleasi reguli. Nu traim intr-o lume ideala, iar familiile in care stilurile parentale sunt diferite sunt numeroase.
Ce inseamna, mai exact, stiluri parentale diferite? Pe scurt, atunci cand un parinte este autoritar, iar celalalt este permisiv. Atunci cand tatal spune ca micutul nu poate primi ciocolata inainte de masa, iar mama se lasa induplecata de lacrimile si rugamintile copilului si cedeaza, oferindu-i ciocolata. Pe termen scurt, copilul este multumit si nu pare nimic in neregula cu aceasta abordare. Pe termen lung insa, acest tip de comportament diferit din partea parintilor duce la discrepante in metodele de educare, frustrare si sentimentul copilului ca este nedreptatit de unul dintre parinti (cel mai sever).
Motivul pentru care stilurile parentale pot fi diferite sunt mai multe. De obicei, totul porneste de la faptul ca un parinte este autoritar, iar celalalt, pentru a echilibra balanta, devine mai maleabil, renuntand la reguli. In realitate, copilul nu are nevoie de un complice care sa il ajute sa obtina ce isi doreste atunci cand celalalt parinte spune „nu”. Copilul are nevoie de ceva mult mai important: consecventa in educatie. Atunci cand parintii sunt pe aceeasi lungime de unda, in familie apare un element magic care se numeste echilibru.
E educatie sanatoasa se bazeaza pe reguli clare, pe care toata lumea sa le respecte. Atunci cand un parinte impune o regula, iar celalalt o incalca, din cauza ca o considera prea dura sau neadecvata, copilul va fi complet derutat. Treptat, el va intelege mecanismul: mama ii da voie ceea ce tata nu ii permite sau faca, sau invers, si va incepe sa se simta frustrat, nedreptatit, se va indeparta de parintele cu un stil mai autoritar si va incerca sa si-l transforme in complice pe cel permisiv.
Regulile se stabilesc de comun acord
Uneori poate fi nevoie de eforturi sustinute din partea ambilor parinti pentru a ajunge la un numitor comun. Specialistii recomanda ca regulile dupa care este crescut copilul sa fie stabilite de parteneri, de comun acord. Incercati sa nu va contraziceti pe aceste teme de fata cu copilul si sa nu ii subminati autoritatea celuilalt parinte.
Cu alte cuvinte, daca partenerul impune o regula care vi se pare nejustificata sau prea aspra, nu anulati acea regula si nu va contraziceti cu partenerul de fata cu copilul. Sustineti regula pe moment, iar daca aveti nemultumiri, discutati-le cu partenerul, insa nu in prezenta copilului.
Un stil parental autoritar si unul permisiv sunt, in mod cert, doua extreme. Pentru binele copilului, parintii trebuie sa ajunga la un numitor comun si sa gaseasca o cale de mijloc. Acest lucru se poate face doar prin comunicare, iar daca exista disponibilitatea ca fiecare sa lase putin de la el pentru binele copilului, veti gasi cu siguranta solutii pentru binele familiei si al celui mic.
FOTO: Freepik
