Se vorbeste din ce in ce mai mult in ultimii ani despre metodele de educatie care ofera copilului libertate aproape deplina, fara sa i se impuna reguli sau sa fie ingradit. Unii parinti considera chiar ca a pune limite unui copil este gresit, pentru ca se va simti frustrat si ii va fi afectata stima de sine. Psihologii spun, insa, ca regulile sunt absolut necesare in educatia copiilor, pentru a-i ghida si a-i ajuta sa distinga intre bine si rau.
Atunci cand ne gandim la reguli sau norme de educatie, multi inteleg sa le impuna in sensul autoritar. A creste copilul avand anumite limite nu inseamna, insa, sa-l maltratezi, sa-l certi sau sa folosesti metode agresive pentru a-l educa. Dimpotriva!
Importanta regulilor in educatia copiilor
Stabilirea limitelor face parte din procesul de invatare a regulilor de baza in educatia unui copil. Este esential sa le insuflam micutilor nostri obiceiuri sanatoase, cum ar fi programul de somn, organizarea si ordonarea lucrurilor in camera lor etc.
A-l invata pe copil de mic cu anumite reguli inseamna a-l pregati pentru viata sociala si a-l face constient de actiunile lui, pentru a avea grija de el singur pe viitor; totodata, ii insuflam si alte valori importante, precum responsabilitatea, corectitudinea, respectul sau empatia.
In plus, stabilirea unor reguli clare in copilarie il impiedica pe copil sa devina un adult manipulator, care trece peste ceilalti si care ar face orice pentru a-i fi lui bine. Normele il ajuta sa se adapteze mai usor in mediile sociale si in institutiile unde va intra in contact cu alti oameni, de la gradinita pana cand va ajunge sa aiba un loc de munca.
De ce sa tinem cont atunci cand stabilim un set de reguli
Limitele intaresc relatia de incredere dintre parinti si copii, deoarece prin ele se stabileste un acord care ajuta la evitarea discutiilor viitoare. Ele ajuta si la consolidarea increderii: cel mic stie ca aveti incredere in el atunci cand stabiliti o regula si este ca un "contract" pe care amandoi il acceptati.
Iata ce ar trebui sa iei in considerare atunci cand stabilesti limite pentru copilul tau:
1. Vorbeste pe un ton bland
Nu este nevoie sa ridici vocea pentru a-ti impune punctul de vedere. Explica-i copilului pe un ton bland si cu argumente potrivite de ce implementati acea regula.
De exemplu: nu putem pleca cu masina decat daca stai in scaunul tau, cu centurile legate.
2. Stabileste limite rezonabile
Scopul limitelor este de a educa copilul si de a-i oferi instrumentele necesare pentru a functiona in sfera sociala. Nu este vorba despre a interzice complet anumite lucruri, ci despre a gasi o cale de mijloc care sa fie in beneficiul amandurora.
De exemplu: daca petrece prea mult timp pe tableta, stabiliti o limita de 30 de minute pe zi, in loc sa ii interziceti complet accesul la ea.
3. Scoate in evidenta aspectele pozitive
Nu te concentra pe interdictii si nu face abuz de negatii atunci cand impui o limita. Scoate in evidenta aspectele pozitive si explica-i copilului de ce este important pentru el sa respecte o anumita regula.
4. Asculta-i punctul de vedere
A permite copilului sa-ti explice ce crede el despre un lucru sau o situatie este foarte important pentru a-i da incredere in sine. Cel mic intelege ca parerea lui conteaza, iar prin dialog puteti ajunge la o intelegere care este avantajoasa de ambele parti. In plus, el are senzatia ca a participat la luarea deciziilor si accepta mai usor limita impusa, daca ii ceri si lui parerea asupra ei.
5. Nu insoti regulile cu pedepse sau amenintari
Comunicarea este importanta pentru ca ii da copilului ocazia de a reflecta asupra propriilor greseli, fara sa se simta atacat. Atunci cand incalca o regula, explica-i ce a gresit, de ce este important sa o respecte data viitoare, dar incearca sa nu o faci pe un ton agresiv, amenintator sau condescendent.
Limitele impuse inca din copilarie ii invata pe cei mici sa aiba un comportament social responsabil si sa se adapteze mai usor in orice situatie.
Un copil crescut cu anumite reguli nu este un copil ingradit, ci este un copil care invata sa ia propriile decizii si sa isi asume consecintele faptelor lui, un copil care intelege diferenta dintre bine si rau de cand este mic si care are incredere in el, fiind pregatit pentru viata sociala care il asteapta.
