Asa cum critica, motivatia si micile pedepse fac parte din "arsenalul" pe care un parinte il foloseste pentru a-si educa si disciplina copiii, si lauda se inscrie in acest registru. Ca un parinte sa aiba, insa, si rezultatele dorite, conteaza foarte mult modul in care isi lauda copilul si momentul ales pentru a-i transmite laudele.
Mai multe studii efectuate pe aceasta tema le sugereaza parintilor cateva sfaturi cheie in legatura cu modul in care le pot aduce laude copiilor:
- Cand iti lauzi copilul doar pentru abilitatile innascute, cum ar fi inteligenta lui, el are tendinta sa nu isi doreasca sa invete mai mult, sa cunoasca si sa exceleze intr-un anumit domeniu. Pe scurt, se va "culca pe o ureche";
- Cand iti lauzi copilul pentru strategiile si pentru solutiile pe care le gaseste pentru a rezolva diferite probleme, il determini sa fie mai motivat si sa demonstreze ca poate si mai mult de atat;
- Lauda-ti odrasla atunci cand obtine un lucru in urma unui efort sustinut, cand vezi ca a muncit pentru ceva si ca si-a dat toata silinta ca totul sa iasa bine;
- Atunci cand vezi ca s-a apucat de ceva nou (sa invete o limba straina, sa faca un sport nou) este iarasi momentul pentru o lauda, pentru ca in acest mod ii vei da incredere in el si il vei stimula sa se tina de treaba in continuare.
Gandirea fixa versus gandirea evolutiva
Psihologul Carol Dweck de la Universitatea Stanford a facut un studiu la care au luat parte mai multi studenti si a ajuns la concluzia ca acestia se raporteaza la succes prin doua moduri: prin prisma gandirii fixe si prin prisma gandirii evolutive.
In gandirea fixa se presupune ca inteligenta este statica, nativa, ca nu evolueaza, asa ca succesul unui om in viata este doar rezultatul unei inteligente mostenite. Potrivit acestui principiu, ori te-ai nascut cu abilitati importante, cu o inteligenta vie, ori nu si nu prea ai ce sa faci ca sa schimbi acest lucru.
Pe de alta parte, gandirea evolutiva este cea care vede esecurile si provocarile vietii ca un mod de a evolua, de a gasi mereu o solutie atunci cand apar probleme, de a ne dezvolta noi abilitati, de a le imbunatati pe cele pe care le avem.
Potrivit psihologului Dweck, daca parintii le vor spune micutilor lor ca vor reusi sa obtina un rezultat bun la un test, acestia dobandesc o gandire fixa. Daca, insa, li se va spune ca este nevoie sa depuna eforturi pentru a avea rezultate exceptionale, atunci copiii vor dezvolta o gandire evolutiva.
Dweck a spus ca a identificat mai multe diferente cheie intre cele doua tipuri de studenti:
1. In ceea ce priveste obiectivele
Elevii cu o mentalitate fixa sunt cei care isi puneau un singur obiectiv in minte, modul lor de a face lucrurile fiind cel de a face orice pentru a evita orice lucru care putea sa duca la un esec, care sa le indice ca nu sunt atat de inteligenti precum credeau ca sunt.
Pe de alta parte, studentii care aveau o gandire evolutiva nu se temeau de faptul ca greselile lor erau dezvaluite colegilor lor, pentru ca scopul lor este sa invete orice, in orice moment, chiar si cu greseli.
2. Atitudinea fata de efort
Elevii care au tipul de gandire fixa vad efortul si esecurile ca fiind lucruri rele, pentru ca simplul fapt ca o persoana munceste din greu pentru a obtine ceva demonstreaza ca nu avea abilitati innascute pentru acest lucru. In schimb, elevii care au gandire evolutiva priveau lucrurile tocmai invers,fiind de parere ca efortul este necesar pentru a-ti imbunatati abilitatile, pentru a capata noi cunostinte si pentru a obtine ceva.
De asemenea, elevii cu mentalitate fixa erau cei care aveau tendinta sa se planga mai mult de faptul ca s-au plictisit la scoala. De asemenea, ei aveau tendinta de a se plange ca se plictisesc atunci cand nu isi doreau sa faca lucruri pe care le consierau dificile. Pe de alta parte, studentii care au o gandire evolutiva priveau sarcinile de la scoala ca pe niste provocari, ca pe niste puzzle-uri care ii tineau mereu in alerta, care ii stimulau.
Astfel, este indicat ca parintii sa isi incurajeze copiii sa aiba o gndire evolutiva, sa vada procesul de invatare ca pe o provocare.
Tehnici ideale prin care sa iti lauzi copilul
- Este important ca orice parinte sa nu isi laude copilul atunci cand acesta face niste lucruri firesti, normale. De exemplu, o propozitie de tipul "Bravo, ma bucur ca stii sa citesti" este un exemplu de lauda care nu il ajuta deloc pe cel mic sa evolueze.
- Atunci cand ii adresezi micutului tau o lauda, fa-o in asa fel incat sa fie specifica, astfel incat sa stie pentru ce a fost laudat. De exemplu, ii poti spune: "Sunt foarte mandra de tine de cand ai inceput sa fii mai atent la matematica si sa iei note mai mari". Laudele generale sunt folosite adesea de parinti pentru ca astfel cred ei ca isi fac copiii sa se simta apreciati si iubiti, insa psihologii sunt de parere ca intotdeauna o lauda specifica are mult mai multe consecinte pozitive
- Ideal este sa inveti copilul sa se autoevalueze, sa isi dea seama de cat de bine a facut un lucru. Astfel, dupa ce termina de facut o tema, este important ca parintele sa il roage pe cel mic sa se mai uite inca o data peste exercitiile facute si sa isi spuna parerea in legatura cu solutiile pe care le-a gasit. Daca este multumit de ceea ce a facut, abia apoi poate sa vina parintele sa il laude pentru modul in care si-a facut tema
- Copilul nu trebuie sa ajunga sa duca la indeplinire anumite sarcini doar pentru a primi niste laude. Nu este un obicei tocmai sanatos, asa ca nu trebuie sa exagerezi cu laudele.
- Atunci cand ia o nota mare la un test, o modalitate buna prin care sa il lauzi este sa ii spui o propozitie de tipul "Cred ca ai invatat foarte mult ca sa iei aceasta nota mare. Este de apreciat efortul tau si m-as bucura sa continui tot asa".
- In momentul in care iti da un raspuns la o intrebare pe care tu i-ai pus-o si observi ca raspunsul sau este unul foarte bine argumentat, elaborat, spune-i ca esti mandra de faptul ca s-a documentat foarte bine si ca ii place sa se informeze.
