"Nu umbla cu telefonul meu!", "Nu ai voie in camera asta!", "Nu ii lua jucaria fratelui tau!", "Nu alerga", "Nu mai manca bomboane!", sunt cateva dintre replicile pe care cei mici le aud zi de zi din partea parintilor, a bunicilor sau a educatorilor.
Si, cu toate ca li se interzice, copiii fac exact ceea ce nu au voie, de parca cuvantul "nu" este inexistent pentru ei. Pentru copiii foarte mici de fapt acest cuvant nu prea exista. La inceput, interesul copiilor este pentru substantive si verbe, caci cu ajutorul lor pot comunica tot ceea ce au nevoie. "Nu", fiind un adverb, este printre ultimele cuvinte a caror semnificatie este invatata de catre copil.
Pentru copiii mai mari, folosirea excesiva de catre adult a lui "nu", poate crea un fel de desensibilizare, astfel incat nu mai aud acest cuvant. Pe termen lung, prea multe interdictii hranesc resentimentele si duc la un comportament rebel din partea copilului.
Cum percepe creierul nostru negatia?
Psihiatrul si expertul in educatie Daniel Siegel explica, in "Inteligenta parentala", ce se intampla in creierul nostru atunci cand auzim cuvantul "nu". Negatia ne face sa devenim reactivi, indiferent ca suntem adulti sau copii. Si atunci impulsul este fie de a protesta, de a lupta, fie de a ingheta. Oricum, suntem foarte putin atenti la ce ni se spune si foarte putin dispusi sa colaboram. Din contra, o propozitie afirmativa, chiar daca nu permite comportamentul, activeaza la nivelul creierului circuitele de implicare sociala, predispunand catre invatare si conectarea cu ceilalti.
De aceea, Siegel recomanda ca in locul lui "nu" sa folosim un "da" conditionat. De exemplu, in loc de "Nu te mai juca pe tableta!" ii putem spune copilului ceva de genul "Te poti juca pe tableta daca iti termini toate temele!"
Ce altceva putem spune in locul lui "nu"?
O alta strategie este ca negatia sa fie formulata ca o afirmatie. "Nu mai fugi pe strada" poate deveni "Pe strada mergem incet".
Oferirea de alternative este o alta modalitate de evitarea a negatiei. "Iti pui fularul acum sau dupa ce coboram scarile?" poate inlocui "Nu iesi afara fara fular la gat!". Aceasta modalitate poate fi insotita si de "nu". De exemplu: "Nu mai poti manca inca o felie de tort, dar poti manca un mar, daca vrei!".
Amanarea poate si ea sa tina loc de "nu". Astfel, in loc de "Nu mai manca bomboane", putem spune "Poti sa mai mananci bomboane, dar maine".
Atunci cand folosim propozitii afirmative, respectam autonomia copilului si ii dam voie ca si el sa ia decizii pentru el insusi. Il ajutam sa nu mai fie anxios sau incapatanat si sa colaboreze cu noi. In plus, afirmatia poate ajuta si la dezvoltarea creativitatii, pentru a gasi alternative sau solutii in diferite situatii.
