Cand fiica mea, Jora, era in liceu, a luat parte la o conferinta pe care William Stixrud, coautor al cartii "The Self-Driven Child: The Science and Sense of Giving Your Kids More Control Over Their Lives" a tinut-o despre creierul adolescentilor. In cadrul acestei discutii Stixrud a subliniat ca notele mari din liceu nu prezic neaparat succesul de mai tarziu.
In drum spre casa, fiica mea mi-a povestit despre conferinta la care a participat si a concluzionat cu: "A fost un discurs grozav, mama, dar pun pariu ca nu vorbea serios despre note".
Cu totii suntem familiarizati cu binecunoscuta reteta conform careia daca nu inveti bine la liceu, acest lucru iti va marca tot restul vietii. Daca nu intri la o facultate buna, nu vei ajunge niciodata cineva. Ca drumul catre succes este ingust si nu ar trebui sa faci un pas gresit. Am ajuns sa ma gandesc la acest sistem de credinte neintemeiate din ce in ce mai des...
Oare de ce nu le spunem copiilor nostri adevarul despre succes?
Am putea incepe cu faptul ca doar o treime dintre adulti detin diplome de facultate. Sau ca vor sta la fel de bine in ceea ce priveste venitul, satisfactia profesionala si satisfactia vietii, daca merg la o facultate privata sau la o universitate de stat. Sau ca exista multe profesii, din care oamenii isi castiga existenta fara sa fie nevoie de studii superioare.
Nu sunt impotriva ideii de a fi un student bun!
Intr-adevar, exista avantaje clare atunci cand te descurci bine la scoala. Dar nu trebuie sa fii un student de top sau sa mergi la o facultate elitista pentru a avea o viata implinita si de succes. Calea spre succes nu este chiar atat de ingusta, precum credem noi. Auzim mereu povesti despre cei care nu au facut o facultate, dar care au reusit sa infiinteze companii de succes. Eu insumi eram un student de nota 7 in liceu. Dar cu toate acestea am reusit destul de bine in viata, orientandu-ma spre o cariera mai in concordanta cu aptitudinile mele.
Problema cu povestile pe care le spunem copiilor nostri este ca ele promoveaza teama si concurenta. Aceasta paradigma falsa afecteaza copiii cu o inalta performanta, pentru care o imagine rigida a drumului spre succes creeaza anxietate inutila. Iar copiii cu un nivel scazut de cunostinte concluzioneaza, inca de la o varsta frageda, ca nu vor avea niciodata succes si adopta atitudinea „de ce sa mai incerc?”.
Multi dintre acesti tineri se angajeaza intr-unele dintre cele mai epuizante dialoguri interioare, spunandu-si fie "Trebuie sa fac asta, dar nu pot", fie "Trebuie sa fac asta, dar o urasc".De ce ii incurajam pe copiii nostri sa imbratiseze aceasta viziune deliranta asupra a ceea ce este nevoie pentru a avea succes?
Am vorbit cu mai multi directori de liceu si i-am intrebat de ce nu le spun copiilor adevarul despre facultate - ca facultatea pe care o urmeaza va face o diferenta foarte mica mai tarziu in viata.
Ei au ridicat din umeri si mi-au spus: "Chiar daca am fi facut-o, nimeni nu ne-ar fi crezut". In timp ce un director mi-a marturisit: "Vom primi apoi telefoane furioase si scrisori de la parinti care cred ca, daca elevii inteleg adevarul, nu o sa se mai straduiasca sa invete sau o sa abandoneze scoala."
Multi parinti isi fac griji ca, daca elevii ar sti ca notele din scoala nu reprezinta garantia succesului in viata, isi vor pierde motivatia de a mai invata si de a-si atinge scopul. De fapt, adevarul este exact contrariul.
In cei 32 de ani de lucru cu copiii, ca psiholog, am vazut ca simplul fapt de a le spune copiilor adevarul - oferindu-le un model precis al realitatii, inclusiv avantajele de a fi un bun student - le creste flexibilitatea si determinarea. Acest lucru ii motiveaza pe copiii cu aspiratii inalte sa-si comute atentia de la realizarea de sine spre acea educatie care poate aduce o contributie importanta societatii. De asemenea un model precis al realitatii ii incurajeaza pe studentii mai putin motivati sa se gandeasca la optiunile lor intr-un cadru mai larg si ii impulsioneaza sa urmeze educatia si dezvoltarea de sine, chiar daca nu sunt cei mai buni.
Copiii sunt mult mai dornici atunci cand isi imagineaza un viitor care este in conformitate cu propriile lor valori. Decat atunci cand fac cu buna credinta ceea ce considera ca trebuie sa faca pentru a se ridica la asteptarile parintilor, profesorilor sau colegilor de clasa. Nu ne inspiram copiii insuflandu-le frica. Ii inspiram ajutandu-i sa se concentreze pe imbunatatirea a ceva si incurajandu-i sa aprofundeze ceva ce le place, mai degraba decat sa le spunem ca trebuie sa fie cei mai buni
Deci, daca doresti ca micutii tai sa reuseasca in viata, nu perpetua un acord al succesului bazat pe frica. Incepe cu presupunerea ca micutii tai vor o viata buna. Apoi spune-le adevarul: ca vor avea succes, daca muncesc din greu la ceva ce ii captiveaza. Iar atunci cand se poticnesc, sa se ridice si sa o ia de la capat.
Sursa: time.com
