Inteligenta parentala le da parintilor si celor care se ocupa de cresterea copiilor capacitatea de a intelege cum gandeste un copil, cum se simte si cum actioneaza. Prin aceasta inteligenta, adultul poate ajuta copilul sa se dezvolte sanatos, il poate ajuta sa isi rezolve dificultatile si poate contribui la crearea unei relatii sanatoase parinte-copil.
Unii parinti au inteligenta parentala mai dezvoltata, altii, mai putin. Vestea buna este ca ea poate fi imbunatatita.
Iar cea mai potrivita metoda pentru dezvoltarea sau exersarea inteligentei parentale o reprezinta insasi comportamentele micutilor.
Comportamentul copilului transmite un mesaj
Ceea ce fac copii, mai ales comportamentele nedorite de parinti, au semnificatii ascunse. Copiii incerca sa le transmita ceva parintilor prin ceea ce fac. De multe ori, comportamentul copilului nu este problema, ci doar o manifestare a unei alte probleme mai putin evidente, dar mai semnificativa, atat pentru parinte cat si pentru copil.
Este bine ca, indiferent de ceea ce face micutul, parintele sa nu reactioneze imediat (prin tipete sau pedepse) si sa incerce sa se calmeze. La inceput poate fi foarte dificil. Atunci cand copilul face ceva "rau", parintele ar trebui sa se intrebe "Ce inseamna ceea ce face", "Ce incearca copilul sa imi spuna?", nu "Ce sa fac acum?".
Cum sa iti dezvolti inteligenta parentala
Psihologul Laurie Hollman vorbeste despre cinci etape pentru dezvoltarea inteligentei parentale.
Intr-o prima faza este de preferat ca parintele sa faca un pas in spate si sa nu reactioneze impulsiv la comportamentele copilului. A doua etapa este auto-reflectia: parintele sa se uite la sine, la emotiile pe care le traieste, la ceea ce a trezit in sine comportamentul copilului.
Este important ca parintele sa constientizeze ca acel comportament a trezit in el o serie de trairi care au legatura cu el insusi, cu semnificatia pe care el o da intamplarii, nu cu copilul lui.
Al treilea pas este ca parintele sa inteleaga ce este in mintea copilului. De exemplu, daca copilul face dezordine prin casa, el poate comunica ca in interiorul lui el traieste o intrega dezorganizare a gandurilor si emotiilor.
Urmatorul pas este ca parintele sa constientizeze dezvoltarea propriului copil: in ce stadiu de dezvoltare se afla, care sunt punctele lui forte, ce are nevoie sa imbatanateasca. Iar ultima etapa consta in faptul ca parintele, intelegand ce se intampla atat cu sine, cat si cu micutul, ajuta copilul sa isi rezove problema.
Cele cinci etape sunt destul de legate intre ele. Daca parintele intelege ce se intampla in mintea lui, poate intelege si ce se intampla cu copilul lui, cum functioneaza mintea propriului lui copil. Si in felul acesta poate afla semnificatia comportamentului si poate interveni pentru a ajuta copilul.
