Educatia copiilor este un subiect amplu dezbatut pe toate canalele si, odata cu aceasta, s-au nascut multe discutii pe tema limitelor care trebuie sau nu impuse copiilor. Unii sunt adeptii educatiei libere si considera ca parenting modern inseamna a lasa copiii sa faca mereu ce vor pentru a invata diferentele dintre bine si rau si pentru a intelege singuri ce inseamna asumarea consecintelor unui gest sau ale unei fapte. Psihologii atrag, insa, tot mai des atentia asupra nevoii copiilor ce a creste cu limite si asupra consecintelor pe care le poate avea contrariul.
Orice mama stie ca poate fi complicat sa impui limite unui copil si sa il determini sa le respecte. Privirea lor trista, plansul sau accesele de furie sau pur si simplu insistenta nesfarsita a celui mic iti pot destabiliza determinarea si te pot face sa cedezi, in cele din urma. Trebuie, insa, sa te gandesti mereu la consecintele cresterii unui copil fara limite ferme, asa cum sunt ele definite de psihologi.
Ce ii face pe parinti sa respinga ideea de limitare a vointei copiilor
De multe ori este vorba despre oboseala excesiva, de mila sau de rusinea de a-si vedea copilul facand o scena in public atunci cand nu este lasat sa faca ce vrea sau nu i se face pe plac. Multi parinti renunta, insa, ca urmare a experientelor personale dintr-o copilarie cu multe restrictii si cu parinti excesiv de autoritari. Ghidarea dupa principiul "ce tie nu-ti place altuia nu-i face" poate fi, insa, paguboasa atunci cand vine vorba de educatia copiilor.
Chiar daca ai, ca parinte, amintiri neplacute din cauza restrictiilor din copilarie, nu inseamna ca trebuie sa iti lasi copilul sa creasca fara nicio limitare; sa ii acorzi libertate totala nu inseamna ca esti un parinte mai bun, chiar daca asa ti se pare.
Limitele in educatie inseamna echilibru
Extremele nu au ajutat niciodata pe nimeni, asa ca atunci cand vine vorba de educatia copiilor trebuie, ca parinti, sa gasim calea de mijloc, in functie de particularitatile celor mici, ale familiei, ale mediului in care creste. Limitele nu trebuie sa impiedice dezvoltarea copilului, iar libertatile nu trebuie sa mearga pana intr-acolo incat sa devina pericole sau incalcari ale libertatii celor din jur.
Copiii care cresc fara limite vor suporta consecintele si, de cele mai multe ori, si parintii lor. Buna-vointa transformata in libertate excesiva acordata copilului conduce, mai devreme sau mai tarziu, la prejudicii. Ne place sau nu, societatea in care traim ne obliga sa respectam reguli, iar un copil care creste fara limite va fi mai tentat decat altii sa le incalce. In plus, prea multa libertate si absenta limitelor in educatie sunt echivalente cu neglijenta in cresterea copilului, iar la un moment dat cel mic exact asa se va simti: neglijat, neprotejat si confuz.
Nu confundati lipsa limitelor in educatie cu parentingul modern
Sa lasi un copil sa faca doar ce vrea nu inseamna ca poate sa se urce intr-un copac si sa se arunce de acolo pentru a invata singur consecintele; nu inseamna nici ca este liber sa loveasca un alt copil sau un adult doar pentru ca asta inseamna parenting modern.
Limitele in educatie sunt absolut necesare pentru copii, pentru ca doar cu ajutorul lor se vor dezvolta ca fiinte sociale si vor reusi sa faca diferenta intre bine si rau, intre ce este adecvat si ce nu. Doar daca este invatat sa cantareasca singur anumite lucruri copilul va reusi sa invete sa ia decizii pe cont propriu. A fi un parinte bun nu inseamna sa iti lasi copilul sa faca ce vrea, ci sa il supraveghezi si sa il ghidezi pe un drum corect; iar acest lucru nu se poate face fara reguli.
Lipsa limitelor nu inseamna o dovada de iubire
Multi parinti cred ca, daca sunt permisivi, copilul va sti ca este iubit. Paradoxal, insa, cel mic va creste cu senzatia ca parintii nu ii acorda suficienta atentie si ca le este indiferent ce i se intampla. Mai mult, exista riscul ca el sa faca gesturi extreme tocmai pentru a se asigura ca este vazut si iubit, pentru a-i determina pe parinti sa il ghideze.
Daca acest lucru nu se intampla, cand vor creste si vor intelege mai bine viata acesti copii prea liberi si-ar putea blama parintii pentru felul in care i-au invatat sau nu i-au invatat sa traiasca.
Un copil educat fara limite va fi un copil frustrat
Toata lumea a vazut cel putin o data cum se comporta un copil lasat sa faca tot ce vrea in general atunci cand, de voie, de nevoie, trebuie sa se supuna unor reguli. Acestia sunt copiii despre care spunem mereu ca sunt rasfatati. In spatele rasfatului se ascunde tocmai lipsa limitelor in educatie, care atrage imposibilitatea de a gestiona frustrarile si de a intelege ca uneori pur si simplu nu putem obtine orice ne-am dori.
A-i invata pe copii sa respecte limitele inseamna sa ne asiguram ca ei vor sti cum sa depaseasca obstacole, sa gaseasca solutii si sa fie perseverenti, in loc sa astepte ca lucrurile sa se intample, pur si simplu asa cum si-ar dori ei, fara niciun efort, sa fie capriciosi si frustrati.
Copiii prea liberi de azi sunt manipulatorii de maine
Acasa este primul loc in care copiii deprind abilitati sociale. Daca parintii tind sa le faca pe plac cu absolut orice, ei vor invata foarte rapid sa manipuleze si vor face din asta un stil de viata. A ceda in fata copilului care nu vrea sa respecte nicio regula inseamna sa ii validezi si sa ii dezvolti instinctul de manipulator care va face abuz de santajul emotional in viata, ceea ce i-ar putea aduce respingere din partea celor din jur; poti, in schimb, sa il inveti sa dialogheze, sa negocieze, sa coopereze, lucruri care ii vor fi de mult mai mare folos in viata.
Permisivitatea ii expune unor riscuri majore
A creste fara limite inseamna a crede ca iti poti permite orice in viata, inclusiv excese, inclusiv sa-ti asumi riscuri majore. Copiii care pot manca orice doresc, spre exemplu, sunt predispusi la exces de dulciuri, de mancaruri nesanatoase, care in timp pot duce la obezitate, probleme dentare si de sanatate majore. Ei sunt, de asemenea, expusi riscului de a dobandi vicii care le pot pune chiar viata in pericol, cum ar fi consumul de droguri, ca sa dam doar un exemplu. Si toate astea doar pentru ca de mici au invatat ca orice le este permis.
Cum stabilesti limite in educatia copilului
Nu spune nimeni ca este simplu sa iti inveti copilul despre limite si cum sa le respecte, insa cu perseverenta veti reusi. Copilul invata prin imitare si repetitie, prin urmare atunci cand stabiliti niste reguli, asigurati-va ca le respecta toata lumea, fara exceptii, si ca micile compromisuri sunt de fapt dovezi de flexibilitate, nu cedari fara lupta.
Limitele si regulile inseamna respect si dragoste, nu tiranie.
Reguli simple si clare
Copilul nu stie ce are de facut decat daca ii spui asta pe limba lui. Explica-i ce astepti de la el si ce consecinte va avea nerespectarea limitelor. Cand el nu respecta programul de masa, nici tu nu vei respecta programul de joaca; sau atunci cand el loveste un alt copil in parc, a doua zi nu va veti intoarce acolo, ca sa dam doar cateva exemple.
Regulile trebuie intelese
Explica-i pe intelesul lui de ce trebuie ca anumite lucruri sa fie facute intr-un fel, nu in altul. Faceti impreuna exercitii pentru a-l face sa accepte limitele, nu sa le perceapa ca pe o obligatie.
Schimba sau "indulceste" regulile pe masura ce creste
Atunci cand stabiliti regulile in educatie trebuie sa tineti cont si de varsta copilului. Pe masura ce el creste si devine mai intelegator, unele limite se pot modifica astfel incat el sa nu se simta incorsetat. Nu inseamna ca cedezi in fata lui, ci ca ii acorzi incredere. Daca scoala este destul de aproape de casa, spre exemplu, puteti conveni sa mai ramana putin in parc dupa ore si apoi sa vina acasa singur, la o ora stabilita.
Consecventa este cheia succesului
Nu ceda presiunilor atunci cand ati stabilit niste reguli si asigura-te ca toata lumea care se ocupa de cresterea copilului le respecta. Parintii, bunicii, bona trebuie sa fie o echipa atunci cand vine vorba de educatia copilului.
FOTO: Freepik.com
