Începând cu vârsta de 13 ani, creierul adolescentului începe să se conecteze mai puțin cu vocea mamei și mai mult cu voci necunoscute.
În timpul copilăriei, lumea unui copil se învârte în principal în jurul părinților și al îngrijitorilor săi, care joacă un rol cheie în dezvoltarea socială și cognitivă a acestuia. Cu toate acestea, pe măsură ce intră în adolescență, figurile familiei încep să piardă din greutate în favoarea prietenilor și a altor activități sociale.
Acum știm, conform unui studiu recent publicat în Journal of Neuroscience, că acest proces de independență care îi determină pe adolescenți să se despartă de părinții lor are o explicație neurobiologică:
Explicația biologică pentru care adolescenții par să nu-și asculte părinții
În general, adolescența este o etapă caracterizată de o independență accentuată a adolescentului față de părinții săi. Nu este surprinzător faptul că mulți părinți se plâng că adolescenții lor nu îi ascultă atunci când le vorbesc.
Cercetările efectuate de Școala de Medicină Stanford au oferit o explicație științifică pentru acest fapt, și anume că creierul adolescenților nu mai înregistrează vocea mamei lor în același mod ca în copilărie. În schimb, acesta găsește o conexiune mai puternică atunci când aude voci necunoscute sau nefamiliare.
Pentru a ajunge la această concluzie, s-a folosit imagistica cerebrală funcțională a copiilor și adolescenților cu vârste cuprinse între șapte și 16 ani care erau crescuți de mamele lor biologice. Toți participanții aveau un IQ de cel puțin 80 și nu prezentau tulburări neurologice, psihiatrice sau de învățare.
Ce se intampla de fapt in creierul adolescentilor
Astfel, în timp ce copiii mai mici au prezentat o activitate neuronală mai mare în regiunile de procesare a recompenselor atunci când au auzit vocea mamei lor în comparație cu vocile necunoscute, a început să se întâmple contrariul între 13 și 14 ani.
Comparativ cu creierul copilului, creierul adolescentului este mai receptiv la toate vocile pe care le aude (inclusiv la cea a mamei), dar crește activitatea în sistemul de procesare a recompenselor și în cortexul prefrontal ventromedial atunci când aude voci necunoscute.
La fel cum un bebeluș se poate adapta la vocea mamei sale, un adolescent se poate adapta la voci noi.
"Mintea adolescentului este din ce în ce mai sensibilă și atrasă de voci necunoscute" - explică în acest articol Daniel Abrams , autorul principal al studiului și profesor clinic asociat de psihiatrie și științe comportamentale.
Rezultatele acestei cercetări se adaugă celor ale unui alt studiu publicat în 2016, care a arătat cât de precis au identificat copiii mici vocile mamelor lor și cum aceste voci au fost capabile să activeze diferite zone ale creierului lor care nu sunt activate de voci necunoscute.
"Fetușii din uter pot recunoaște vocea mamei lor înainte de a se naște, însă în cazul adolescenților, deși au petrecut chiar mai mult timp decât bebelușii expuși la această sursă sonoră, creierul lor se îndepărtează de ea în favoarea altor voci pe care nici măcar nu le-au auzit înainte", explică Percy Mistry, coautor al studiului.
În timp ce această lipsă aparentă de conexiune cu părinții poate fi uneori frustrantă, cercetătorii au subliniat că această schimbare în activitatea creierului lor este un semn sănătos de maturizare, permițându-le să se adapteze la oameni noi și să devină adepți ai relațiilor sociale în afara familiei lor.
