Potrivit mai multor specialiști în sănătatea copilului, copiii tirani sunt în creștere. Cum se poate ca cei mici să preia autoritatea părintească, comportându-se ca niște mici despoți necontrolați? Cum îi poți readuce pe calea cea bună?
Agresivitatea, manipularea, lipsa de responsabilitate, lipsa de autocontrol, furia, egoismul și toleranța scăzută la frustrare sunt comportamentele manifestate de copilul tiran. Dar, după cum explică psihologul pentru copii Alicia Banderas, "un copil nu devine tiran peste noapte".
Primele "izbucniri" apar și sunt observabile în jurul vârstei de 6 ani, se manifestă cu intensitate în jurul vârstei de 11 ani și violent în jurul vârstei de 15 ani. Problema provine dintr-un exces de putere. Acești copii răsfățați și despoți își impun legea acasă, educându-se fără o direcție clară și semănând discordie în jurul lor.
Ei cresc într-un mediu în care ambii părinți renunță la exercitarea autorității părintești. Motivele sunt multiple: copii cu temperamente dificile, copii singuri și răsfățați, părinți care se simt vinovați că nu petrec cu copiii lor atât de mult timp cât și-ar dori, familii separate, divorțate sau monoparentale... Redirecționarea comportamentului unui copil tiran este fundamentală pentru binele acestuia și pentru echilibrul familiei.
Cum se comportă copiii tirani
În absența unor reguli și limite clare, copilul câștigă treptat teren, identificând punctele slabe din structura familiei pentru a profita de ele. Armele lor: crize de furie, refuzul de a mânca, refuzul de a dormi, rolul de victimă, pretinzând că îi doare capul sau burta... Este vorba de a câștiga mici bătălii, de a epuiza răbdarea părinților care cedează mereu și mereu, de a reafirma copilul în strategia sa.
Ei cresc fără valori care să-i ghideze și devin nesiguri și temători. În ceea ce-i privește pe părinți, lipsa lor de referință educațională îi face să piardă orice control asupra copilului. Ei nu reușesc să împărtășească criterii clare și ajung să se certe între ei. Ei se simt la fel de pierduți ca și copilul pe care vor să-l protejeze atât de mult.
Cum să răspundeți la provocările lor
Este necesar să acționăm cu fermitate și autoritate, dar, în același timp, să transmitem afecțiunea noastră și să insuflăm valori precum respectul, responsabilitatea, toleranța și valoarea efortului.
Regulile și limitele trebuie să fie clare pentru a crea încredere. Părinții sunt cei care le stabilesc, deși, pe măsură ce copiii cresc, vor exista unele care pot fi negociate.
Lucrurile se câștigă prin muncă grea. În acest fel, ei vor învăța să prețuiască recompensele și să-și controleze frustrarea.
Reîntărește-le progresul. Comunicați-le că sunteți mulțumit de realizările lor și încurajați-i să continue.
Responsabilitățile sunt împărțite. Responsabilitatea și autonomia sunt două fețe ale aceleiași monede. Este important ca, în mediul familial, copilul să aibă îndatoriri corespunzătoare abilităților și vârstei sale. Acest lucru îi va învăța, de asemenea, să fie mai autonomi.
Scopul principal este de a restabili ierarhia familială, astfel încât părinții și copiii să își ocupe locul care li se cuvine. În cazurile dificile, sfatul unui terapeut de familie care definește linii directoare clare și evaluează rezultatele îl va ajuta pe copil să revină la normalitate înainte ca adolescența să agraveze toate aceste probleme.
