Potrivit tuturor specialiștilor, creșterea fără frați modelează personalitatea unui copil. Consecințele sunt uneori pozitive, alteori mai puțin pozitive, în funcție de atitudinea părinților și de capacitatea acestora de a contracara aspectele negative ale lipsei de frați.
A trăi fără nevoia de a împărți afecțiunea, atenția și generozitatea părinților cu ceilalți frați, fără acel alt "etalon" impus de frecventarea lor, marchează personalitatea copiilor unici. Atât de mult încât au fost definite trăsături de personalitate și caracteristici pe care doar copiii tind să le împărtășească. Depinde de părinți să își adapteze educația pentru a profita de avantajele și a contracara dezavantajele creșterii fără frați.
1. Afectuoși și apropiați de părinții lor
Ei împărtășesc multă intimitate cu părinții lor, iar legăturile care îi unesc sunt foarte puternice. Copiii își admiră părinții, îi imită în toate, le împărtășesc gusturile, opiniile și modul de a fi. Nu este neobișnuit ca aceștia să aleagă aceeași profesie ca și adulții.
Riscul: în adolescență, copiii au nevoie să se răzvrătească împotriva părinților pentru a-și asuma propria identitate. Numai copiilor le ia mai mult timp să facă acest lucru, iar această lipsă de rebeliune sănătoasă poate duce la o lipsă semnificativă a imaginii de sine în unii ani cheie pentru dezvoltarea lor personală.
2. Ambiție
De la o vârstă fragedă, ei au tendința de a purta pe umeri visele părinților lor, care sunt proiectate asupra lor ca unică oglindă. Ei sunt obișnuiți să fie solicitați, să reziste la presiune și să caute succesul.
Riscul: părinții nu trebuie să piardă din vedere faptul că copilul lor nu s-a născut pentru a-și atinge ambițiile. Depinde de ei să își găsească propria cale.
3. Încrezător în sine
Ei nu au concurenți acasă și primesc toate încurajările și laudele, ceea ce îi ajută să crească cu o bună stimă de sine.
Riscul: ei pot ajunge să creadă că sunt superiori celorlalți copii sau că modul lor de a acționa este singurul posibil. Acest lucru îi va face intoleranți, încăpățânați și lipsiți de simpatie. Limitarea laudelor este recomandarea tuturor psihologilor.
4. Responsabil și inteligent
Contactul constant cu adulții îi determină să se descurce bine în lumea adulților. Aceștia sunt maturi pentru vârsta lor, se exprimă foarte bine și sunt adesea buni învățăcei.
Riscul: se pot comporta cu aroganță și pot lua în nume de rău un eșec. La școală, relația bună pe care o au de obicei cu profesorul îi poate îndepărta de colegii de clasă și le poate accentua sentimentul de singuratic neînțeles.
5. Prudent
În primele luni de viață, mama simte un atașament puternic față de copilul ei. Dacă nu se mai nasc alți frați, acest atașament rămâne neschimbat pe tot parcursul copilăriei. Părinții au adesea o teamă mai mare că i se va întâmpla ceva copilului lor, ceea ce îi face să fie precauți, evitând riscurile necontrolate.
