Memoria este capacitatea mentala care ne permite sa inregistram, sa conservam si sa rememoram tot ceea ce traim, de la imagini, sunete, sentimente si pana la experiente. Prin intermediul acesteia, putem retine trecutul si ne putem aminti de el. Cu alte cuvinte, ne permite sa ne formam amintiri si, de asemenea, sa ne construim propria identitate. Dar sunt amintirile intotdeauna de incredere?
Un studiu realizat de Universitatea din Londra sustine ca amintirile nu sunt intotdeauna fiabile si ca avem tendinta de a avea amintiri false din copilarie, pe care pretindem ca le-am trait cand aveam doar cativa ani. Insa care este motivul pentru care mintea noastra creeaza amintiri false inca de cand suntem copii? Iata ce se intampla cu memoria din copilarie si care sunt motive din spatele amintirilor false.
Amintiri false in copilarie
Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Londra, publicat in revista Psychological Science, aproximativ 40% dintre oameni au o prima amintire fictiva. In cadrul studiului, 6.500 de persoane au fost rugate sa descrie cele mai vechi amintiri si varsta la care au avut aceste experiente.
Studiul a constatat ca 14% dintre participanti si-au amintit un eveniment petrecut inainte de prima lor aniversare. Altii au pretins chiar ca au amintiri de la nasterea lor.
Dar cercetatorii au considerat ca aceste rezultate nu sunt fiabile, deoarece este vorba de amintiri anterioare varstei de doi ani, iar conform cercetarilor actuale, amintirile autobiografice sunt posibile doar dupa varsta de trei ani.
Acest lucru insemna ca mintea noastra "fabrica amintiri false", in special din copilarie, probabil pentru a da sens anumitor goluri de memorie si experiente. Insa acesta nu este singurul motiv pentru crearea “amintirilor false”.
Amintiri din copilarie: de la varsta de trei ani in sus
Potrivit expertilor, inainte de varsta de trei ani, creierul este incapabil sa stocheze amintiri in memorie, deoarece partile responsabile de acest lucru nu sunt suficient de mature.
Unii sustin chiar ca inregistrarea experientelor si stocarea ulterioara a acestora, adica formarea memoriei, nu poate avea loc decat incepand cu varsta de cinci sau sase ani.
In acest sens, psihologii si neurochirurgii afirma ca orice amintire din perioada anterioara a vietii nu este o amintire, ci un "fragment".
Functia amintirilor false: sa dobandeasca un sens.
Ceea ce inseamna ca imaginile pe care noi, adultii mai in varsta, le avem din trecut sunt fragmente din experientele timpurii pe care mintea le reconstruieste pentru a le da un sens.
Iar aceste "bucati de experiente" devin amintiri atunci cand le asociem cu un continut puternic legat de un anumit moment din viata noastra.
Putem avea incredere in memoria noastra?
Martin Conway, coautor al studiului si director al Memory Centre, spune ca este obisnuit ca oamenii sa nu fie constienti de faptul ca amintirile pe care le au, in special cele din copilarie, pot fi false.
"Oamenii care au aceste amintiri nu stiu ca ele sunt fictive. De fapt, atunci cand li se spune ca sunt false, de multe ori nu cred acest lucru”, spune Martin Conway.
Acest lucru este cauzat de faptul ca sistemele care ne permit sa ne amintim lucruri sunt foarte complexe si abia la varsta de cinci sau sase ani ne formam amintiri asemanatoare cu cele ale adultilor, din cauza modului in care se dezvolta creierul si din cauza intelegerii tot mai mari a lumii.
Astfel, formarea fiabila a amintirilor depinde de factori precum: maturizarea creierului, dar in special de maturizarea cognitiei, adica a capacitatii noastra de a intelege lumea inconjuratoare.
De ce ne cream amintiri false?
Amintirile din copilarie care nu au existat niciodata, potrivit autorilor studiului, ar putea aparea din mai multe motive.
Pe de o parte, s-ar putea ca anumite experiente, pe care le-am trait cu adevarat, sa fie rememorate intr-un moment mai devreme decat cel real. De exemplu, o amintire traita la varsta de cinci ani ar putea sa ne faca mintea sa creada ca am trait-o la varsta de trei ani.
Pe de alta parte, un alt motiv pentru care avem amintiri false, din copilarie, este faptul ca adesea amestecam amintiri vagi dintr-o etapa timpurie a vietii cu fapte sau intamplari pe care le-am auzit/trit mai tarziu.
Astfel, din tot acest "cocktail" de amintiri sau experiente, ajungem sa formam o reprezentare mentala care este traita ca si cum ar fi o amintire consolidata, o experienta completa care s-a intamplat cu adevarat. Chiar daca, in realitate, este alcatuita din bucati de povesti si lucruri pe care le-am auzit si pe care le-am "crezut".
FOTO: pexels.com
