Copiii pot fi extrem de pretentiosi la mancare si de reticenti in a incerca alimente noi, mai ales in primii ani de viata. Daca adaugam aici si anumite tulburari de comportament care contribuie la relatia pe care copiii o au cu mancarea, putem avea de-a face cu micuti care nu vor sub nicio forma sa manance decat cateva alimente si care au o relatie dificila cu hrana inca de la inceput. In acest sens, terapia cu mancare poate face minuni si le poate schimba viata familiilor cu copii care se confrunta cu probleme alimentare.
Terapia alimentara este o ramura asemanatoare terapiei ocupationale si kinetoterapiei si este menita sa ajute copiii care au dificultati in a se hrani, din cauza unor probleme de integrare senzoriala, probleme de comportament, autism si alte nevoi nerezolvate sau nediagnosticate. In statele dezvoltate, terapia alimentara este inclusa de multe ori in serviciile de terapie ocupationala la care participa copilul.
A aborda devreme problemele de hranire pe care le are copilul inseamna a fi cu un pas mai aproape de rezolvarea acestora. Intervenind la timp, puteti preveni si elimina unele probleme de inghitire, obiceiurile alimentare proaste, comportamentele negative la ora mesei si unele preocupari legate de crestere.
Cand e cazul sa apelam la terapia alimentara?
Copiii care ar putea beneficia de pe urma terapiei alimentare sunt cei care:
- au autism
- sufera de tulburare de procesare senzoriala
- refuza anumite alimente
- consuma foarte putine alimente
- nu au o dieta echilibrata si diversificata
- au intarzieri de dezvoltare
- sunt sensibili la unele texturi alimentare
- au disfagie
- au fobii de inghitire
- au intarzieri motorii orale
- fac crize de nervi cand vine ora mesei
- au o relatie dificila cu mancarea, in general
De obicei, nevoia de terapie alimentara se manifesta dupa ce copilul a fost diagnosticat cu tulburare de procesare senzoriala. Daca micutul are probleme cu textura, gustul, mirosul, temperatura mancarii frecvent, problemele de hranire se pot accentua pe masura ce acesta creste.
Primele semne care le pot da de gandit parintilor apar la varste fragede. Interventia timpurie este ideala, asa ca orice lucru care va pune pe ganduri ar trebui rezolvat. Pentru a determina daca micutul are nevoie de terapie alimentara, medicul sau terapeutul are la indemana mai multe metode, printre care si observarea felului in care copilul reactioneaza atunci cand are de-a face cu anumite alimente.
Terapia alimentara este, asadar, o componenta importanta a terapiei ocupationale, facand parte din procesul de tratare a tulburarii de procesare senzoriala. Se face, de obicei, intr-un centru de reabilitare, in cabinetul unui nutritionist sau intr-o clinica sau cabinet medical dedicat. Terapeutul le poate cere parintilor sa duca, la fiecare sedinta, cateva alimente care ii plac copilului si cateva pe care le refuza vehement. Observandu-i comportamentul, terapeutul va incerca sa il determine pe cel mic sa incerce lucruri noi, fara sa il forteze si respectandu-i propriile limite si propriile conditii.
FOTO: Freepik
