A duce copilul la psihoterapie nu mai este ceva iesit din comun sau care ridica sprancene. Dar psihoterapia este o necesitate la care am invatat sa raspundem sau a devenit o moda?
Psihoterapia pentru copii este necesara in orice situatie sau este bine sa ne uitam cu mai mare atentie la nevoile reale ale celor mici inainte de a-i da pe mana psihoterapeutului? Psihoterapeutul Diana Stanculeanu este de parere ca uneori parintii se grabesc sa duca copiii la psihoterapie.
„Lucrez foarte mult cu copii si cu parinti. Insotesc o generatie de parinti care pare sa aiba o foarte mare dificultate in a sta cu emotiile dificile ale copiilor si tendinta de a-i duce repede catre terapie in momentul in care copiilor pare sa le fie greu cu ceva in viata. Cred ca e important sa ne amintim ca psihoterapia este un serviciu de sanatate mintala, este un serviciu la care apelam cand ne este greu pentru perioade mai lungi sau cand constatam despre noi ca nu mai facem cele mai sanatoase alegeri in viata noastra. Personal nu cred ca este nevoie sa merg in psihoterapie in momentul in care ma confrunt cu o situatie grea de viata, in care mi-e greu din punct de vedere emotional, dar eu reusesc sa rezolv, sa fac ceea ce trebuie, am un trib langa mine cu care impartasesc, la care ma duc si ma «vait» si ma «alint» cat am nevoie si e acolo cineva sa ma asculte. Vad in randul parintilor aceasta preocupare de a-i ghida repede pe copii catre psihoterapie, uneori ratandu-le sansa naturala de a invata sa gestioneze emotii dificile, momente dificile acolo unde ar fi cel mai sanatos sa invatam lucrurile aceste: acasa, cu oamenii dragi".
Psihoterapeutul, invitat la MCN Podcast, atrage atentia ca aceasta graba nu echivaleaza cu o pasare a responsabilitatii, ci este, mai degraba, o tendinta de a fi hiperprotectori:
„Nu cred ca e un pasat de responsabilitate pentru ca sunt parinti foarte responsabili care fac acest lucru. Cred ca mai degraba este o anxietate si o hiperprotectie si o grija foarte mare. Cred ca este o dificultate in a sta cu greul copilului meu pentru ca eu nu stiu sa stau nici cu greul meu, pentru ca «cu greul meu n-a stat nimeni», pentru ca «nu vreau ca copilul meu sa treaca prin ce am trecut eu». Pentru ca imi doresc sa fiu un parinte care face lucrurile ca la carte".
Este sanatos sa lasam copiii sa consume emotiile
Diana Stanculeanu a mentionat ca tristetea este o emotie naturala si nu trebuie gestionata prin psihoterapie decat daca aceasta stare se prelungeste si ajunge sa afecteze functionarea obisnuita a copilului.
„Sunt copii carora le-a murit pestisorul din acvariu sau si-au pierdut bunica sau s-au certat cu prietenul cel mai bun si a caror durere nu este vazuta, ascultata, continuta acasa, ci il trimitem repede in psihoterapie. Am de multe ori discutii, initial telefonice, cu parintele unui copil despre care mi es spune ca e trist pentru ca si-a pierdut bunica si eu intreb ce relatie a avut copilul cu bunica si cand s-a prapadit bunica si aflu ca bunica s-a prapadit de 3 zile si ca copilul o aduce pe bunica in discutie si spune ca-i e dor de bunica si spune printre lacrimi si ca si cu prietenii lui a plans si ca trebuie musai sa il ducem la psihoterapie. Si imi dau seama ca in durerea acelor parinti ei nu reusesc sa vada ca au in fata un copil care isi duce durerea atat de sanatos si ca face ce ar trebui sa facem toti".
Psihoterapeutul Cristina Schmidt, la randul ei, atrage atentia ca de multe ori parintii se comporta ca si cum durerea trebuie stearsa imediat sau rezolvata imediat. Dr. Raluca Anton, la randul ei, atrage atentia ca de multe ori poate nu copilul are nevoie de psihoterapie, ci parintele:
„Nevoia copilului nu este sa vina cineva si sa rezolve emotia, ci sa-l insoteasca in emotia respectiva. Sunt sanse mari ca acesti copii sa nu stie ce sa faca cu emotiile si sa fie mai degraba pierduti, decat organizati si ordonati in lucrurile pe care le au de facut in viata lor din dorinta parintilor de a rezolva ceva ce nu a fost rezolvat in ceea ce-i priveste pe ei".
Emotiile sunt cei mai buni "profesori" pentru copii
Bunele intentii ale parintilor pot transmite un mesaj gresit copiilor.
„Acei parinti, in felul lor, isi fac datoria, se ingrijesc de binele copilului lor. Dar este o intelegere nu foarte sanatoasa a ceea ce inseamna ca un copil sa fie bine. Faptul ca un copil plange si vine la mine si spune ca ii e dor de bunica este cel mai sanatos lucru pe care poate sa-l faca. Iar cand eu ii transmit mesajul ca «uite, o sa mergem la o tanti draguta cu care tu o sa stai de vorba ca sa iti treaca dorul», eu deja transmit mesajul ca e in neregula sa fii trist, sa iti fie dor. Invat ca am o problema, ca ceva e in neregula cu ce fac", adauga Diana Stanculeanu.
Psihoterapetuii sunt de parere ca emotiile naturale sunt cele care ii ajuta pe copii cum sa gestioneze anumite situatii.
„Furia, frica, tristetea sunt emotii foarte sanatoase, pe care e foarte bine sa le avem in anumite situatii. E natural sa imi fie frica cand sunt in pericol si frica aia o sa ma ajute sa ma mobilizez sa fac niste lucruri. Este atat de natural sa fiu furios cand mi se intampla o nedreptate pentru ca aia o sa ma ajute sa pun limite. E natural sa fiu trist cand pierd ceva sau pe cineva, ca asta o sa ma mobilizeze sa valorizez si mai mult relatiile care sunt in viata mea. Sa ma deconectez de trairile astea doar pentru ca sunt greu de dus probabil ca este unul dintre cele mai periculose lucruri pe care actuala generatie de parinti risca sa o faca pentru copilasi, din dorinta de a le fi bine si dintr-o neintelegere nesanatoasa a fericirii perpetue", subliniaza Diana Stanculeanu.
FOTO: Freepik
