Cu primul meu copil, am facut greseala imensa de a vrea ca el sa creasca prea repede. Eram atat de entuziasmata de noul meu rol de mama, incat imi doream ca timpul sa treaca repede pentru a putea descoperi noi etape si experiente alaturi de el.
Asadar, cand inca era alaptat la san, visam la inceputul alimentatiei complementare, cand se tara, imi doream sa inceapa sa mearga, iar cand a inceput sa se balbaie, nu ma puteam opri din a-mi imagina cum va fi cand va spune "mami" pentru prima data.
Dar cand a implinit trei ani, ceva s-a schimbat in mine. A fost ca o palma in fata realitatii care m-a facut sa realizez ca faza de bebelus se incheiase si ca imi petrecusem mai mult timp preocupandu-ma sa o fac sa atinga de fiecare data noi etape importante decat sa ma bucur de momentele pe care mi le dadea.
O reflectie personala
Cand privesc in urma la primele luni ca proaspata mama, nu ma pot abtine sa nu simt o anumita nostalgie pentru cat de repede am trecut prin acea etapa. Deloc surprinzator, daca m-as putea intoarce in timp, stiu ce i-as spune acelei mame tinere si neexperimentate, care era nerabdatoare sa traiasca experiente viitoare in loc sa se bucure de prezent.
Dar eram atat de fericita cu copilul meu si imi doream sa devin mama de atat de mult timp, incat atunci cand in sfarsit mi-am implinit visul, am simtit nevoia sa retraiesc toate acele scene si momente pe care mintea mea le retraise la nesfarsit.
"Bucura-te de copilul tau, timpul zboara", imi spuneau oamenii, si cata dreptate aveau, dar cat de tarziu am descoperit-o!
Din fericire, viata mi-a oferit o a doua si o a treia sansa de care m-am bucurat in mod constient, cu toate simturile si fara sa ma uit la ceas. O a doua si a treia maternitate in care nu am cautat sa "ard etape" prea repede si in care rabdarea, observatia si lasarea sa curga au fost principalele mele mantre.
Fiecare copil se realizeaza in timpul sau propriu
Stimularea unui copil este buna - atata timp cat se face intr-un mod respectuos - dar trebuie sa fim atenti sa nu ne grabim copiii sa invete, sa evolueze si sa cucereasca noi realizari. Este esential sa le oferim spatiu pentru a se bucura de cresterea lor, fara presiuni sau obiective marete.
In acest sens, un copil care creste intr-un mediu iubitor, cu parinti care ii ofera siguranta si afectiune si cu o stimulare pozitiva si adecvata, va atinge toate etapele intr-un mod natural si respectuos, fara a fi nevoit sa fie "invatat" sa faca acest lucru.
Pe de alta parte, un bebelus care creste fara stimuli, fara contact matern sau nesupravegheat, nu creeaza conexiunile neuronale necesare pentru o dezvoltare adecvata, iar acest lucru il va afecta pe tot parcursul vietii. Pentru ca in acesti ani timpurii sinapsele sau conexiunile dintre celulele nervoase le depasesc cu mult pe cele ale unui adult.
Aceasta inseamna ca atasamentul sigur este de o importanta capitala in primele luni si in primii ani de viata ai unui copil: acest angajament de incredere, crearea unor legaturi sigure si stabile cu copiii nostri poate ca nu ii va ajuta sa mearga mai repede, dar le va imbunatati dezvoltarea sociala si emotionala.
Pe masura ce copiii nostri cresc, este de asemenea obisnuit sa ne gandim ca, daca nu ii stimulam corect sau daca nu le oferim tot felul de activitati si activitati extracurriculare, se vor plictisi, vor avea note mai mici sau nu vor avea un viitor profesional bun. Prin urmare, este usor sa cadem intr-o suprastimulare care ne rapeste momentele de recreere si de placere, cand ceea ce este cu adevarat important in primii ani de viata este jocul liber ca sursa inepuizabila de invatare.
Pe scurt, joaca libera, respectarea timpului si cresterea intr-un mediu plin de dragoste si atentie ii vor permite copilului sa se dezvolte corect si sa atinga etapele importante in ritmul sau, fara a fi nevoie de accelerarea timpului.
FOTO: freepik.com
