Parintii „ventriloci”: cum ii recunoastem si de ce sunt un pericol pentru stima de sine a copiilor

/ / Modificat: 2023-11-05
Parintii „ventriloci”: cum ii recunoastem si de ce sunt un pericol pentru stima de sine a copiilor

"Cum a fost saptamana, Alex?", iar tatal lui Alex raspunde: "A fost o saptamana buna, nu-i asa?", uitandu-se la copil. Cu siguranta ai dat, cel putin odata, peste astfel de parinti in cercurile de prieteni sau in familie. Nu este deloc placut, pentru nimeni, sa intrebi un copil ceva despre el sau despre ea, iar parintele sa raspunda in locul lui. Acestia sunt ceea ce, in limbaj popular, se numesc parinti „ventriloci”.

Parintii „ventriloci” sunt numiti metaforic dupa ventriloci, artisti care realizeaza acte de ventrilocie, o forma de divertisment in care ventrilocul vorbeste fara ca vocea sa sa para ca vine din propria gura. Acest lucru este foarte frecvent in randul parintilor, dar implica un comportament care ar putea afecta stima de sine si increderea in sine a copiilor, care se obisnuiesc ca alte persoane sa raspunda in locul lor. Asadar, haideti sa aflam cum actioneaza acesti parinti si care sunt consecintele pentru cei mici.

Cum recunosti parintii „ventriloci”

Atunci cand, in loc sa fie un artist care se foloseste de un manechin pentru spectacolele lor, sunt parinti care raspund pentru copiii lor, ne aflam in fata unor parinti ventriloci. Acesti parinti au tendinta de a vorbi in numele copiilor lor atunci cand li se pun intrebari direct lor, copiilor.

Acest lucru este obisnuit in copilaria timpurie, cand copiii sunt inca bebelusi si, intr-un fel, este ceva care ne vine natural si cu afectiune, pentru ca bebelusul nu are capacitatea de a vorbi inca. Cu toate acestea, a face acest lucru mai tarziu in viata le poate limita socializarea si stima de sine.

In plus, parintii ventriloci fac si alte greseli de comunicare care pot impiedica dezvoltarea deplina a copiilor, cum ar fi:

1. Isi intrerup frecvent copiii

Acesti parinti isi pot intrerupe copiii (de multe ori fara sa-si dea seama), din cauza nerabdarii sau a lipsei de toleranta fata de procesul de dezvoltare a abilitatilor lor de comunicare. Acestia pot avea impresia ca copiii lor vorbesc prea incet sau ca sunt usor de distras.

Unii parinti ventriloci pot crede ca au responsabilitatea de a-si corecta sau de a-si invata in mod constant copiii. Ei pot intrerupe pentru a oferi informatii suplimentare sau pentru a corecta erorile din comunicarea copiilor.

2. Nu isi asculta activ copiii

O alta cauza pentru care acesti parinti nu le permit copiilor lor sa vorbeasca are legatura cu lipsa de ascultare activa. Acest lucru inseamna ca este posibil ca ei sa nu fie cu adevarat atenti la ceea ce spun copiii lor si sa se concentreze in schimb pe propriile ganduri si raspunsuri.

3. Vor sa detina controlul asupra conversatiilor

In unele cazuri, poate aparea, de asemenea, un comportament mai controlat, desi, din nou, acest lucru nu este intotdeauna facut in mod constient. Astfel, parintii ventriloci isi pot intrerupe copiii pentru a schimba subiectul conversatiei sau pentru a redirectiona conversatia catre un domeniu pe care il considera mai important sau mai adecvat.

Esti un parinte „ventriloc”? Ce efecte poate avea acest lucru asupra copilului

Este important sa ne amintim ca o comunicare eficienta este fundamentala pentru dezvoltarea sanatoasa a copiilor. Parintii care nu le permit copiilor lor sa vorbeasca pot ingreuna exprimarea de catre copii a sentimentelor, gandurilor si preocuparilor lor, ceea ce le poate afecta negativ stima de sine si abilitatile de comunicare.

In plus, acestia isi suprascriu sau isi invalideaza intr-un fel copilul, impiedicandu-l sa isi dezvolte un simt critic al lucrurilor, sa fie el insusi, sa ia decizii pe cont propriu si, prin urmare, ii limiteaza autonomia.

Cum sa nu mai fii un parinte ventriloc

Pentru a evita sa intrerupi constant sau sa vorbesti in locul copiilor tai, primul pas este sa iti dai seama de acest lucru, sa devii constient. Fa un exercitiu de autocritica. Pe de alta parte, este de asemenea important sa iti antrenezi rabdarea si sa-i lasi sa vorbeasca, chiar daca fac greseli. Daca raspund greu sau daca nu spun lucrurile exact asa cum sunt, este in regula. Dar trebuie sa li se dea ocazia sa se exprime liber.

In cele din urma, a asculta cu adevarat copiii este o modalitate de a incuraja comunicarea deschisa si de a oferi indrumare si sprijin atunci cand este nevoie, fara a restrictiona capacitatea copiilor de a se exprima, si este un lucru care poate fi, de asemenea, lucrat. Iar daca este nevoie, un psihoterapeut de familie sau un psihoterapeut pentru copii poate ajuta in aceasta privinta.

Articole recomandate

Citeste si despre