Alergiile infantile reprezinta reactiile de respingere ale sistemului imunitar nematurizat inca la anumite substante, denumite alergeni.
Printre acesti alergeni se numara si moleculele de provenienta animala, indiferent daca este vorba despre pielea deshuamata sau despre anumite substante care se gasesc in saliva ori in materiile fecale si in urina animalelor.
Alergiile copiilor la animale vizeaza in special cainii, indiferent de lungimea sau de tipul firului de par al acestora.
Cel mai adesea, pielea exemplalelor canine este cea care provoaca alergii, nicidecum blana. Aceasta poate da reactii alergice atat la contact, cat si prin inhalarea particulelor minuscule care se desprind de pe aceasta.
Simptomele alergiilor la animale si diagnosticarea acestora
Primele semne ale alergiilor sunt de regula stranutul si mucoasa nazala apoasa si abundenta sau congestionarea nazala. In cazul alergiilor la animale, acestea se manifesta atat la contactul direct cu animalele, cat si la petrecerea timpului in preajma lor, respectiv la inhalarea alergenilor. Exista situatii in care copiii nu sunt alergici la substantele din pielea, saliva sau urina animalelor, ci la alti alergeni pe care acestea ii recolteaza, involuntar, din mediu, precum sunt acarienii si praful.
In ceea ce priveste expunerea, exista rase de caini predispuse genetic la deshuamarea continua a pielii, respectiv la aparitia matretii; este vorba despre basset hounds, daschund, labrador, cocker spaniol sau golden retriever.
Prezenta pisicilor poate fi si ea nociva pentru copiii alergici, deoarece saliva acestora contine foarte multi alergeni. Nu exista caini sau pisici hipoalergenice, insa anumite rase de feline, precum Albastru de Rusia sau Siberiana pot pune mai putin in pericol copiii care sufera de alergii.
Conjunctivitele alergice sunt omniprezente in cazul alergiilor copiilor la animale si se manifesta prin inrosirea, iritarea si lacrimarea ochilor. Reactiile cutanate pot fi si ele vizibile, deoarece pielea se poate inrosi sau inflama in anumite zone la contactul cu animalele.
Diagnosticarea alergiilor se face adesea printr-o metoda neinvaziva, pe care copiii o suporta foarte bine: testul pielii. Acesta nu este recomandat in cazurile in care simptomele sunt foarte severe, cazuri in care recoltarea sangvina si analizele de laborator sunt mai sigure si mai recomandate.
Acestea sunt mai costisitoare decat testarea cutanata si rezultatele lor intarzie timp de cateva zile, insa sunt o metoda de testare care exclude reactii adverse grave precum este socul anafilactic. Testarea este foarte importanta pentru depistarea alergenilor care provoaca reactiile adverse si pentru administrarea unui tratament corespunzator.
Tratamente pentru alergiile la animale
Tratamentul medicamentos pentru alergiile copiilor la animale include antihistaminice si medicamente antiinflamatorii, care sa reduca simptome precum stranutul, congestia nazala, conjunctivita sau inflamatiile cutanate superficiale.
Pe langa acestea, sprayurile si picaturile nazale sunt foarte importante pentru fluidizarea mucoasei si pentru decongestionarea cailor respiratorii, iar lacrimile false si picaturile pentru ochi pot ajuta la ameliorarea conjunctivitei alergice provocate de animale.
Recomandari pentru parintii ai caror copii sufera de alergie la animale
Incidenta alergiilor la animale este de 10% in randul copiilor si al adultilor. In cazul in care aveai deja un animal de companie inainte sa devii parinte si nu vrei sa renunti la el, trebuie sa te asiguri ca igiena acestuia este corespunzatoare.
De asemenea, in cazul in care ai aceasta posibilitate, construieste-i un culcus afara si limiteaza-i accesul in casa.
Daca fiul sau fiica ta isi doreste un animal de companie, asigura-te inainte ca nu este alergic, expunandu-l la contactul cu animale cu blana sau cu pene. Reactiile se manifesta imediat, asa ca iti vei da seama in doar cateva ore daca ii poti aduce acasa un prieten cu blana sau va trebui sa te limitezi la o pereche de pesti sau la o broasca testoasa.
