Anemia

Anemia reprezinta o dereglare a sangelui caracterizata prin scaderea numarului de hematii (globule rosii) sau o concentratie scazuta de hemoglobina (constituent principal al hematiilor, raspunzatoare de distribuirea oxigenului in organism, de la plamani pana la tesuturi). Anemia este mai mult un simptom al unei boli decat o boala in sine.

Chiar daca ne aflam in fata unui caz de anemie usoara sau moderata, aceasta trebuie investigata, deoarece putem descoperi drept cauza un proces patologic de o severitate deosebita: boli digestive, boli ale organelor limfatice, renale, genetice etc.

Anemia poate fi provocata de:

• pierderi excesive de sange sau hemoragii;
• producerea deficiatara de hematii;
• distrugerea excesiva a hematiilor;
• productie scazuta de hematii combinata cu o distrugere excesiva.

Simptomele anemiei 

Majoritatea simptomelor anemiei sunt rezultatul scaderii nivelului de oxigenare al celulelor (hipoxie). Deoarece hematiile, prin intermediul hemoglobinei, transporta oxigenul catre celule, o scadere a productiei de hematii sau prezenta lor in numar insuficient duce la hipoxie. Totusi, multe dintre aceste simptome nu vor fi prezente in cazul anemiilor usoare sau moderate deoarece organismul reuseste de obicei sa compenseze schimbarile graduale ale hemoglobinei.

In continuare sunt prezentate cele mai des intalnite simptome ale anemiei. Totusi, aceste simptome se pot manifesta in mod diferit la fiecare copil.

Aceste simptome pot fi urmatoarele:

• piele, buze, mainile palide;
• lipsa culorii sub pleoape;
• puls rapid (tahicardie);
• greutati la respiratie, dispnee;
• lipsa de energie, slabiciune sau oboseala timpurie;
• buimaceala sau ameteli in special la statul in picioare;
• dureri de cap;
• iritabilitate;
• ciclu menstrual dereglat;
• lipsa menstruatiei sau menstruatie intarziata (amenoree);
• limba dureroasa sau umflata (glossitis);
• icter sau ingalbenirea pielii, ochilor si a gurii;
• marirea splinei sau a ficatului (splenomegalie, hepatomegalie);
• incetinirea sau intarzierea cresterii si dezvoltarii copilului;
• vindecare greoaie a ranilor.

Simptomele anemiei pot semana cu alte dereglari sanguine sau probleme medicale. Deoarece anemia este de obicei un simptom asociat cu o alta boala, este foate important ca medicul pediatru sa cunoasca toate simptomele pe care le prezinta copilul. Consultati intotdeauna medicul pediatru pentru diagnosticare.

Diagnosticare si tipuri

Tipuri de anemii

• anemii microcitare (cu hematii mici) cauzate de alterarea sintezei componentelor de baza ale hemoglobinei (deficitul de fier, talasemia, defecte de sinteza ale hemoglobinei, anemiile din bolile cronice);
• anemii normocitare si normocrome (hematii de dimensiune normala si concentratie normala a hemoglobinei) cauzate de un mecanism defectuos de producere sau de transport a hematiilor;
• anemii macrocitare cauzate de deficitul de vitamina B si acid folic sau de interferarea sintezei ADN-ului eritrocitar in cursul tratamentului cu citostatice;
• anemii hemolitice, caracterizate prin distrugerea crescuta a hematiilor (sechestrarea in splina, hemoliza mediata prin anticorpi, membranare deficitara a hematiilor, prezenta unor hemoglobine cu structura anormala).

Diagnosticarea anemiei

Copilul poate fi suspectat de a avea anemie in cazul in care se plange ca oboseste repede, are pielea sau buzele palide sau are tahicardie. Anemia este de obicei descoperita in urma unor analize de sange care masoara concentratia de hemoglobina si numarul de hematii din sange. Bazata in principal pe analiza istoricului medical si examinarea fizica, diagnosticarea anemiei mai poate cuprinde:

• teste de sange aditionale;
• extragere de maduva osoasa si biopsie - maduva poate fi extrasa prin aspirare sau prin punctie.

Aspirarea implica extragerea de lichid din maduva osoasa, iar punctia implica extragerea de celule ale maduvei.

Aceste metode sunt de obicei utilizate impreuna.

Anemia: cauze si tratament

In general, anemia poate fi cauzata de o multitudine de probleme, printre care si urmatoarele:

• infectii;
• anumite boli;
• anumite medicamente;
• hranire defectuoasa.

Tratament

Tratamentul anemiei este specific si va fi stabilit de catre medicul pediatru pe baza urmatoarelor puncte:

• varsta copilului, starea generala de sanatate si istoricul medical;
• gravitatea anemiei;
• tipul anemiei;
• cauzele anemiei;
• toleranta copilului la anumite medicamente, proceduri sau terapii;
• dezvoltarea probabila a anemiei;
• opinia sau preferintele parintilor.

Tratamentul anemiei este dificil si poate cuprinde:

• vitamine si suplimente minerali;
• medicatie si/sau intreruperea unei medicatii care a provocat anemia;
• tratamentul bolii sau dereglarii ce a cauzat anemia;
• in cazul anemiilor hemolitice, extragerea chirurgicala a splinei;
• daca este necesar, tranfuzii de sange (in cazul pierderilor masive de sange);
• antibiotice, in cazul in care anemia a fost provocata de o infectie;
• transplant de maduva osoasa (in cazul anemiei aplastice).