Manutele si piciorusele par sa fie „gustarea” preferata a copiilor cand sunt bebelusi. E interesant sa le bage in gurita, ii calmeaza cand incep sa le dea dintisorii si e chiar un semnal ca le este foame, atunci cand sunt prea mici pentru a-ti transmite asta in alt mod. Cand cresc, unii copii incep sa isi bage parul in gura si sa il mestece. Pare ceva nevinovat, nu? O simpla curiozitate. Doar ca acest obicei poate ascunde ceva foarte neplacut: tricotilomania!
Un copil care isi mananca parul s-ar putea sa obisnuiasca sa il si smulga, asa ca ar trebui sa il observi cu atentie.
De ce isi smulg copiii parul?
Ruperea sau smulgerea parului de pe cap sau de pe alte suprafete ale corpului, inclusiv genele si sprancenele, este un gest inconstient, care a primit numele de tricotilomanie. Cei mici simt satisfactie atunci cand smulg firele de par, chiar daca este o forma de autoagresiune.
Tricotilomania este o tulburare din spectrul celor obsesiv-compulsive si are, in general, o cauza care trebuie identificata si indepartata. Copiii cu tricotilomanie sunt anxiosi, au o stima de sine scazuta, se simt inferiori altora si se simt vinovati. Neidentificata la timp, aceasta tulburare poate duce la un soi de automutilare. Copiii nu se pot opri singuri din acest obicei, asa ca trebuie luate masuri cand identificati acest comportament.
Cum apare tricotilomania
In general, tricotilomania apare in apropierea varstei de 10-13 ani. Poate fi provocata de alte tulburari, precum depresie, anxietate sau tulburare obsesiv-compulsiva, dar si de situatii stresate sau traumatizante pentru copii.
Copiii cu tricotilomanie isi smulg in mod repetat parul, uneori chiar din aceleasi zone, ceea ce duce la o sensibilizare a suprafetei si, in timp, la disparitia parului din acea zona.
Cei care sufera de tricotilomanie pot avea si alte simptome:
- isi ciupesc pielea
- isi rod unghiile
- isi mesteca buzele pana la sangerare
- unii pot transfera impulsul de a smulge parul si asupra animalelor de companie, a covorului sau a paturilor.
Daca banuiesti copilul ca isi smulge parul, nu te astepta sa faca asta cand il vede toata lumea. Sigur ca s-ar putea sa o faca in timpul unui tantrum, insa de obicei o face cand este singur si crede ca nu il observa nimeni.
Riscuri mari de alte probleme
Cei mai multi copii care obisnuiesc sa isi smulga parul obisnuiesc sa il si manance, cel mai probabil pentru a-l ascunde, iar acest lucru poate crea grave probleme digestive.
Copiii cu tricotilomanie ajung, in timp, sa se simta rusinati din cauza acestui obicei, dar mai ales din cauza efectelor sale. Parul se rareste, se subtiaza, genele devin mai putine sau chiar dispar, sprancenele la fel. Aspectul fizic poate ajunge sa fie vizibil alterat si, pe cat de multa liniste le aduce, in mod paradoxal, acest obicei, pe atat de mult ii poate face sa sufere si sa doreasca sa se izoleze.
Semnele de tricotilomanie sunt usor de observat:
- aparenta cadere inegala a parului
- rarirea pronuntata si inexplicabila a parului
- aparitia multor fire de par pe covor, podea, perne in camera copilului
- tendinta de a sta foarte mult cu mainile prin par
- zone in care parul a disparut cu desavarsire.
Acestea sunt urmate in general de tendinta de a petrece mult timp in fata oglinzii si de a-si analiza podoaba capilara, tendinta de a purta mereu sapca sau ceva care sa-i acopere scalpul, senzatia de rusine din cauza parului tot mai rar.
Ce este de facut cand copilul isi smulge parul
Nu astepta ca lucrurile sa treaca de la sine. Discuta cu copilul, incearca sa intelegi de cand si de ce a dobandit acest obicei. Mergi cu el la medic pentru a exclude alte probleme de sanatate care il determina sa isi smulga parul.
Tricotilomania este un diagnostic care se pune doar dupa ce copilul nu poate, in mod evident, sa reziste impulsului de a-si smulge parul si dupa ce se elimina alte posibile diagnostice, precum infectii ale scalpului.
Tricotilomaniase trateaza de obicei prin terapie cognitiv-comportamentala pentru inversarea obiceiului. In urma terapiei, copilul va invata sa isi inteleaga emotiile si sa gestioneze situatiile in care simte nevoia sa isi smulga parul; el va invata sa inlocuiasca acest obicei cu ceva care nu il afecteaza. Psihoterapeutul va gasi, cu siguranta, cea mai buna cale pentru a ajuta un copil care ii smulge parul, insa important este ca aceasta tulburare sa fie identificata si sa nu fie ignorata.
In paralel, trebuie sa incercati sa indepartati factorii de stres care par sa activeze impulsurile; poate fi vorba despre chestiuni din mediul de familie sau din mediul scolar ori poate din grupul de prieteni. Identificati impreuna cu copilul acesti factori si lucrati impreuna la gestionarea lor. Daca terapeutul va da „teme” pentru acasa, nu le igorati pentru ca doar asa tulburarea va putea fi gestionata in mod eficient.
Citeste si articolele de mai jos:
