Pierderea congenitala a auzului reprezinta incapacitatea nou-nascutului de a percepe sunetele, tulburare dobandita in timpul dezvoltarii sale in pantecul mamei. Aproximativ 3 din 1000 de bebelusi se nasc cu diverse afectiuni ale urechii interne.
Pierderea de auz poate fi declansata de o serie intreaga de factori, de la cei ereditari pana la diverse boli ale gravidei sau accidentari suferite de aceasta in timpul sarcinii.
Cauze
Un numar mare de afectiuni care se manifesta in perioada de graviditate poate cauza pierderea de auz a fatului. De pilda, daca o femeie insarcinata contacteaza virusul rubeolei in primul trimestru de sarcina, acesta poate invada urechea interna a bebelusului, distrugand canalele nervoase care transmit creierului informatia sunetului.
O doza crescuta de vitamina A administrata in sarcina poate cauza defecte congenitale majore, care vizeaza si anomalii are organului de auz. Surditatea poate fi si o consecinta a incompatibilitatii factorului Rh intre mama si fat.
Mai rar, nou-nascutii se pot naste cu dificultati de auz din pricina unor boli ereditare precum sindromul Hurler si Waardenburg sau albinismul.
Alte cauze ale pierderii auzului tin chiar de momentul nasterii. De exemplu, privarea de oxigen a bebelusului in timpul travaliului inseamna, de multe ori, surzire congenitala. Daca baza scalpului este lezata pe parcursul nasterii se poate instala pierderea auzului.
Simptome
- nou-nascutul nu raspunde stimularii auditive;
- bebelusul nu incepe sa articuleze cuvinte la varsta normala;
Diagnosticare
Problemele congenitale de auz pot ramane nedepistate luni intregi de la nastere, cand parintii incep sa observe ca bebelusul nu reactioneaza la zgomote. La numai 2 sau 3 saptamani de viata, orice copil ar trebui sa raspunda stimularii sunetelor.
Diagnosticul timpuriu este foarte necesar, deoarece copiii nu pot invata sa vorbeasca fara sa poata auzi limbajul. Educatia speciala, furnizata inca de la 2 ani, este cruciala in dezvoltarea verbala a copilului cu probleme de auz.
Masurile parintilor
In prima instanta, parintii care observa un raspuns intarziat la sunete al bebelusului trebuie sa contacteze medicul pediatru in cel mai scurt timp.
Supravegherea atenta a parintilor este esentiala, deoarece corectitudinea diagnosticului este influentata de informatiile furnizate de acestia.
In cazul in care copilul are nevoie de ajutor pentru a vorbi, un specialist logoped poate furniza terapia necesara si instruirea parintilor pentru exercitii la domiciliu.
