Rahitismul este des intalnit la copii, mai ales din cauza climatului schimbator al tarii, care favorizeaza aceasta afectiune.
Medicul de familie poate aprecia corect sau nu aceasta afectiune, tocmai de aceea diagnosticarea rahitismului se face direct la medicii din clinicile de specialtate, pentru a te asigura ca tratamentul pe care il ia copilul tau este unul corect, ci nu complet inutil.
Caracteristicile rahitismului
Aceasta boala este intalnita in copilarie, mai ales intre 6-18 luni, la sugarii alimentati artificial. Cauza principala a rahitismului este lipsa vitaminei D, care provoaca perturbarea metabolismului fosforului si calciului.
Efectele se vad mai ales la nivelul sistemului osos, in special la craniu, coaste, torace, coloana vertebrala.
In unele cazuri, dintii apar mai tarziu. Daca tratamentul adecvat nu se administreaza la timp, oasele raman deformate pe toata viata.
Tratamentul rahitismului presupune o alimentatie corecta, administrarea de vitamina D in dozele stabilite de medic, expuneri la aer si soare(ultravioletele sunt de ajutor).
Rahitism versus torace excavat
Trebuie diferentiata malformatia toracelui denumita "torace excavat" de modificarile unui torace rahitic, deoarece abordarea terapeutica este complet diferita, este de parere Alina Pop-Began, medic rezident - Anestezie si Terapie Intensiva.
Ce inseamna toracele excavat
Comparativ cu rahitismul, toracele excavat este o malformatie a toracelui, a carei etiologie nu este complet cunoscuta, azi considerandu-se a avea un caracter ereditar, caracterizata printr-o incurbare inspre posterior (infundare) a jumatatii inferioare a sternului.
Desi prezenta la nastere, infundarea sternului nu este observata de cele mai multe ori decat mai tarziu, in primii ani ai copilariei, dupa varsta de 3-4 ani cand devine mai evidenta. Infundarea sternului este progresiva, putand ajunge la adolescenta la dimensiuni triple.
Desi determina probleme de ordin estetic, toracele excavat poate fi periculos daca este o forma avansata, pentru ca poate sa afecteze functia cardiaca si pe cea respiratorie, potrivit dr. rezident Alina Pop-Began.
Medicul chirurg pediatru este cel care pune de obicei diagnosticul de torace excavat si poate aprecia care este tratamentul cel mai adecvat de la caz la caz: gimnastica medicala, corectare chirurgicala etc. Insa daca medicul considera necesar, poate recomanda si un consult cardiologic.
Diagnosticari gresite ale rahitismului
Exista multe simptome ale rahitismului care pot corespunde si altor afectiuni, asadar ai grija sa il duci pe cel mic la medicul specialist care poate pune un diagnostic corect.
Vitamina D ajuta la fixarea calciului in oase, iar lipsa acesteia duce la incapacitatea de a retine calciul in organism si deci la elmininarea lui (prin urina). Lipsa calciului din organism duce la anemie, deoarece calciul favorizeaza absorbtia fierului.
Nu este indicat sa se administreze calciu si fier impreuna, deoarece se reduce eficienta tratamentului.
Uneori, o anemie prin deficit de fier poate duce la un asa zis suflu functional, care dispare dupa tratament cu fier, insa trebuie facuta o hemoleucograma, dozat fierul, calciul si fosfataza alcalina pentru rahitism.
Tratarea rahitismului
In general, rahitismul se trateaza cu:
- calciu si vitamina D, in dozele si durata stabilite de medicul pediatru;
- gimnastica medicala;
- ortopedie pediatrica;
- regim alimentar bogat in calciu (lapte si derivate ale acestuia);
O alimentatie prea bogata in calciu duce insa la hipercalcemie, care poate favoriza aparitia sau cresterea calculilor (pietrelor) de la rinichi, la fel cum se intampla si in cazul excesului de ciocolata sau carne.
Medicul pediatru, in urma consultului clinic, este cel in masura sa te indrume in privinta unor eventuale investigatii si a schemei de tratament. Respecta indicatiile medicului pediatru si colaboreaza cu acesta pentru a trata si preveni complicatiile rahitismului.
