Tulburarea reactiva de atasament apare la copiii mici si reprezinta dificultatea de interactionare sociala, pe fondul neglijarii nevoilor emotionale la varste fragede din partea parintilor. Mai tarziu, sindromul ia forma unei neincrederi accentuate a copilului fata de lume si oameni in general, dezvoltandu-se un sistem de aparare agresiv care impiedica integrarea normala in societate.
Foto: therapeuticfostering.com
Copiii care sufera de tulburarea reactiva de atasament ajung sa dezvolte un comportament deviant, cu perturbari emotionale si de reactie la schimbarile de ambianta. Sunt hipervigilenti, agresiunile fata de sexul opus sunt frecvente, iar modul de relationare cu ceilalti este anormal. Cauzele acestei probleme grave au radacini adanci in primele contacte ale copilului cu lumea exterioara.
Cauzele tulburarii reactive de comportament
Cauzele tulburarii reactive de comportament pornesc de la modul gresit prin care copilul a luat contact prima oara cu mediul si cu alti indivizi.
Atasamentul este rezultatul procesului formarii unei legaturi apropiate intre bebelus si parintii care il ingrijesc in primul an de viata. Aceasta perioada de adaptare la mediul extern este presarata cu multe nevoi ale nou-nascutului, precum hrana, atingerile, contactul vizual, miscarile, zambetele si afectiunea. In mod ideal, mamicile stiu sa satisfaca necesitatile sugarului exprimate prin plans, astfel incat micutul sa se simta protejat de orice pericol.
In acest mod, conexiunea emotionala formata intre mama si copil este imperativa pentru dezvoltarea optima a bebelusului, avand efectele psihologice, cognitive si sociale in viitorul copilului in crestere. In lipsa acestei conexiuni esentiale pentru echilibrul psihic al micutului, este lesne de inteles ca acesta nu va detine abilitatea de a stabili si mentine relatii personale armonioase.
Astfel, copiii cu tulburare reactiva de atasament se tem pentru siguranta lor, dezvolta un comportament agresiv si poruncitor, deoarece sunt convinsi ca in lipsa unui control sustinut, viata lor este in pericol. Situatiile in care bebelusilor le este neglijata nevoia de atasament sunt diverse:
- handicapul mintal al mamei;
- izolarea parintilor de copil;
- parintii sunt adolescenti;
- separarea de mama naturala;
- cresterea in orfelinate;
- sarcina nedorita.
Simptomele tulburarii reactive de atasament
Simptomele comune manifestate de copiii cu tulburare de atasament sunt:
- evitarea contactului fizic si vizual cu alte persoane;
- refuzul de a primi ingrijire;
- refuzul de primi afectiune;
- ostilitatea in fata relationarilor sociale;
- necesitatea de singuratate;
- comportament agresiv, ofensiv si poruncitor;
- cruzime fata de animale;
- lipsa autocontrolului si neglijenta fata de propria igiena;
- lipsa remuscarilor si nesupunere in fata regulilor.
Diagnosticul tulburarii se realizeaza prin analizarea istoricului personal, examen fiziologic si psihiatric.
Tratamentul tulburarii reactive de atasament
Primul pas in ameliorarea tulburarii reactive de atasament este introducerea copilului intr-un mediu propice cresterii si dezvoltarii. Daca micutul traieste cu parintii naturali, acestia vor primi consiliere si asistenta despre cum pot consolida legatura emotionala cu micutul si cum pot inlatura factorii nocivi din relatia cu acesta.
In cazul unei adoptii, parintii au nevoie de multa rabdare si disponibilitate afectiva, pana cand copilul reuseste sa se integreze in familie. Evaluarea de specialitate permite aplicarea metodelor specifice de tratament.
