Oxitocina, hormonul atasamentului, ar putea fi ingredientul cheie pentru cel mai reusit tratament pentru autism. Un studiu realizat la Centrul de Neurostiinta Cognitiva din Lyon anul trecut, da sperante parintilor care incearca sa-si vindece copiii de autism.
Cercetarea realizata in 2010 a studiat efectele oxitocinei asupra unor pacienti afectati de autism, cu varsta intre 17 si 39. Acest hormon, al carui nivel creste in corpul mamei in timpul nasterii si al lactatiei, joaca un rol crucial in dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale, spun cercetatorii.
Nivelul de oxitocina din organismul copiilor care sufera de autism este mai redus decat in cazul copiilor sanatosi, lucru ce a dus la analizarea lui ca posibila metoda de tratament pentru autism.
Cei 13 participanti la cercetare sufera de autism inalt functionat sau de sindromul Asberger. In ambele forme ale autismului, acestia au o dezvoltare intelectuala si lingvistica normala, insa abilitati sociale reduse.
Legatura dintre oxitocina si abilitatile sociale
Studiul a constat in analiza comportamentului bolnavilor in cadrul unui joc cu mingea. Cercetatorii au stabilit trei tipologii de jucatori care au interactionat cu participantii:
- un jucator care, dupa ce primeste mingea, o da intotdeauna inapoi celui de la care a primit-o;
- un jucator care nu da mingea niciodata inapoi;
- un jucator care arunca mai departe mingea oricarui alt jucator.
Dupa repetarea jocului de 10 ori, pentru a da ocazia subiectilor sa se obisnuiasca cu cele trei tipologii, acestia au inhalat un spray nazal cu oxitocina. Rezultatele au fost observate imediat. Dupa tratament, participantii au fost mult mai atenti la expresiile faciale ale celorlati jucatori si au dat mingea ales celui care a dat-o inapoi.
Cercetatorii au derulat si alte teste, in cele mai multe cazuri, inhalarea de oxitocina a dat rezultate pozitive pentru cei care sufera de autism. Mai mult, acest hormon a scazut frica si anxietatea participantilor legata de situatiile sociale.
Inainte ca oxitocina sa poata fi brevetata ca tratament pentru autism, cercetatorii studiaza efectele pe termen lung pe care acest hormon le poate avea asupra organismului uman.
