Rubeola este o boala contagioasa care apare de obicei in copilarie. Afectiunea este tot mai rar intalnita in zilele noastre, datorita administrarii profilactice a vaccinului impotriva virusului care produce boala.
Odata cu introducerea vaccinului in anul 1963, numarul cazurilor de rubeola a scazut cu 99%. Inainte de introducerea vaccinului, rubeola aparea in epidemii anuale (la sfarsitul iernii si inceputul primaverii) si producea un numar mare de imbolnaviri (cu o mortalitate de pana 10%).
Etiologie
Rubeola este o boala infectioasa produsa de un virus de tipul alfavirus (togavirus), transmis de cele mai multe ori pe cale aeriana, prin picaturile Pflugge (particule mici de saliva, cu diametrul de cativa microni, eliminate odata cu stranutul si care contin milioane de agenti infectiosi).
Virusul rubeolei poate persista in aer pana la 2 ore, timp in care poate fi inhalat de orice copil pe o raza de cativa metri.
Perioada de incubatie (timpul necesar ca virusul sa se multiplice si sa provoace simptome), este cuprins intre 10 si 20 de zile. La poarta de intrare, nazofaringele (portiunea anatomica dintre nari si faringe, este poarta de intrare pentru majoritatea infectiilor virale cu transmitere aeriana), virusul se multiplica, urmand ca dupa 5-8 zile sa treaca in sange (viremie).
Orice persoana cu rubeola este contagioasa cu 4 zile inainte si dupa debutul caracteristic al bolii (aparitia eruptiei cutanate).
Simptomatologie
Simptomele caracteristice rubeolei constau in:
- faza prodromala, de debut, in care se regasesc simptome si semne asemanatoare celor din virozele respiratorii: catar oculonazal (mancarime la nivelul mucoaselor ochiului si nasului), hiperlacrimatie, cefalee, sindrom febril, fatigabilitate, inapetenta
- aparitia microadenopatiilor generalizate (inflamatia ganglionilor limfatici). Adenopatiile apar mai intai in regiunea cervico-submaxilara (fetele laterale a gatului si zona submandibulara), occiput, urmand ca apoi sa se generalizeze (regiunea inginala, axilara, etc). Ganglionii sunt de marimea unor boabe de fasole si sunt durerosi la palpare. Adenopatiile persista si dupa perioada eruptiva, uneori cateva saptamani de la debutul initial al bolii.
- instalarea exantemului maculos (eruptie care apare la nivelul mucoaselor si pielii). Leziunile cutanate au dimensiuni mici, de marimea unui bob de orez, sunt rosietice, discret reliefate, pruriginoase (provoaca mancarime), apar initial la nivelul fetei si gatului, urmand sa se extinda ulterior si la nivelul toracelui si membrelor. Eruptia cutanata persista aproximativ 5 zile, dupa care dispare progresiv.
Complicatii
Rubeola se poate complica la 20-30% dintre pacienti. Dintre complicatiile cel mai frecvent intalnite, amintim:
- diareea cronica si otita sunt cel mai frecvent intalnite, in special la copiii mici;
- pneumonia;
- meningita (inflamatia foitei care acopera creierul) si encefalita (inflamatia tesutului cerebral) sunt rar intalnite, insa sunt grave si greu de tratat, lasand sechele in majoritatea cazurilor. Complicatiile survenite la acest nivel au o mortalitate destul de ridicata (50%) si necesita tratament medical de urgenta;
- artrita degetelor, incheieturii mainii, genunchilor este de asemenea o complicatie suparatoare si apare in majoritatea cazurilor la pacientii de sex feminin;
- tulburari ale hemostazei (hemoragii), pot determina sangerari la nivelul ochiului sau creierului.
Complicatiile rubeolei survin cel mai frecvent in randul copiilor cu varste mai mici de 5 ani si la adultii de peste 20 de ani.
Tratament
In cazul in care exista suspiciunea de rubeola consultul medical de specialitate devine obligatoriu in special daca copilul a intrat in contact cu o alta persoana diagnosticata cu rubeola.
Diagnosticul rubeolei poate fi confirmat de medicul specialist infectionist sau pediatru care recunoaste cu usurinta semnele si simptomele bolii (adenopatiile, exantemul cutanat). Diagnosticul de certitudine se realizeaza prin identificarea virusului (teste serologice), insa aceste investigatii nu se fac de rutina.
Tratamentul simptomatic al bolii consta in administrarea medicatiei antipiretice (care scade febra). Medicamentul cel mai des utilizat in acest scop este acetaminofenul (paracetamolul) care se gaseste sub mai multe forma, supozitoare, sirop, comprimate efervescente si tablete orale.
Aspirina nu trebuie administrata la copii deoarece este asociata cu sindromul Reye, o afectiune rara, dar potential fatala. Imunoglobulina specifica impotriva virusului care determina rubeola, poate fi administrata tuturor copiiilor, neimunizati anterior, intr-un interval de maxim 6 zile de la expunere.
Acest tratament previne aparitia bolii sau a unor forme complicate, grave de boala. Copiii mai mari de 6 luni, care au fost expusi anterior (maxim 72 de ore de la expunere), pot primi pe langa imunoglobulinele specifice si o doza de vaccin contra rubeolei.
Copilul va fi revaccinat la 12 luni si din nou in jurul varstei de 4-6 ani pentru a conferi o imunitate corespunzatoare impotriva bolii.
Vaccinul antirubeolic
Vaccinul antirubeolic contine un virus viu atenuat (virus care a fost prelucrat anterior in laborator si caruia prin diferite metode biologice i s-a scazut virulenta).
Acesta stimuleaza sistemul imunitar al copilului avand ca rezultat formarea de anticorpi protectori impotriva virusului, astfel ca in momentul in care persoana intra in contact cu virusul rubeolic nu va face boala sau va face o forma usoara de boala.
Vaccinul este singura metoda eficienta de a preveni boala (eficienta de aproximativ 95%). Vaccinul antirubeolic este recomandat sa fie administrat copiiilor intre varsta de 12-15 luni cu revaccinare in jurul varstei de 4-6 ani. Vaccinul antirubeolic poate fi asociat cu cel impotriva rujeolei si oreionului (combinat) si care poate fi administrat in jurul varstei de 1 an (ROR). Vaccinul este administrat dupa varsta de un an si nu inainte, din doua motive. Unul ca nou-nascutul este protejat impotriva bolii prin anticorpii primiti de la mama (transplacentar si din lapte) in primele luni de viata.
Al doilea motiv este de fapt o contraindicatie si anume ca vaccinul contine un virus viu, putand produce la aceasta varsta cand imunitatea nu este pe deplin dezvoltata, forme grave de boala cu complicatii letale.
Rubeola este considerata o boala grava daca apare la femeia gravida, deoarece virusul care provoaca boala poate detremina malformatii grave ale fatului (sindrom plurimalformativ).
Dintre malformatiile congenitale cel mai des intalnite la copii nascuti din mame cu rubeola, amintim:
- cardiopatiile (persistenta canalului arterial, defect septa atrial sau ventricular);
- anomaliile oculare (cataracta, microftalmie, glaucom, coloboma, strabism);
- defectele auditive, manifestate prin surditate de perceptie si tulburari de echilibru.
Datorita faptului ca nu exista decat un tratament profilactic al bolii (vaccinarea mamei cu 3 luni inainte de sarcina), diagnosticul de rubeola congenitala are de obicei indicatie de avort terapeutic.
