Dizenteria amoebiana este o boala acuta infectioasa, ce se manifesta prin diaree grava. Unii copii sunt mai expusi deoarece boala se raspandeste datorita igienei deficitare. Dizenteria amoebiana, denumita si amoebiaza, este cauzata de parazitul Entamoeba histolytica, spre deosebire de cea bacialara, provocata de bacteria Shigella.
La nivel mondial, dizenteria amoebiana afecteaza peste 50 milioane de persoane anual. Infectia cu dizenteria provoaca intre 40.000 si 100.000 de decese in fiecare an, potrivit datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
Boala face cele mai multe victime in tarile cu climat tropical sau subtropical. Dizenteria amoebiana se manifesta prin simptome mai blande in tarile cu climat temperat. In unele cazuri, infectia este asimptomatica. Ramasa nediagnosticata, dizenteria amoebiana poate avea evolutie cronica.
Transmitere
Entamoeba hystolitica se intalneste cel mai des in zonele tropicale, dar parazitul poate fi raspandit si in Europa de catre purtatori, in cazul igienei precare.
Parazitul patrunde in corp prin consumul de alimente sau apa contaminata. Spre deosebire de dizenteria baciliara, amoebiaza poate fi mai periculoasa datorita abilitatii parazitilor de a se grupa in chisturi in stomac, devenind rezistenti la acidul gastric.
In absenta unor reguli de igiena de baza, in special a spalarii mainilor dupa toaleta, boala se poate raspandi cu usurinta, deoarece parazitul este prezent in fecale.
Simptome
In cazul dizenteriei amoebiene, simptomele pot aparea dupa luni sau chiar ani de la momentul infectiei, timp in care copilul infectat poate raspandi boala.
Cele mai frecvente simptome ale copiilor bolnavi de dizenterie amoebiana sunt:
- diaree cu sange sau cu mucozitati;
- crampe intestinale si dureri abdominale puternice;
- greata;
- balonare;
- febra ocazionala.
Netratata, dizenteria amoebiana poate duce la scaderea in greutate, iar parazitul poate gauri peretele intestinal, provocand ulcere intestinale. Este recomandata consultarea in sistem de urgenta a unui medic in cazul aparitie scaunului cu sange sau cu mucus.
Aparitia simptomelor este de multe ori progresiva. Dupa 7-10 zile caracterizate de scaune moi si stare de rau, simptomele se agraveaza, odata cu aparitia sangelui si mucusului in scaun si a durerilor abdominale.
Complicatii
In cazurile in care diareea este foarte puternica sau insotita de varsaturi, riscul de deshidratare este mare pentru copii, dar mai ales pentru sugari. Daca micutul infectat nu bea lichide suficiente, boala poate fi fatala.
Entamoeba hystolitica poate trece uneori de bariera intestinala. Odata ajuns in sange, parazitul poate ajunge la alte organe, unde distruge tesuturile.
Foto: but-confiance-en-soi.com
Tratamentul dizenteriei amoebiene
Medicul pune diagnosticul pe baza mostrelor prelevate din scaunul copilului bolnav, iar ameliorarea simptomelor este prioritatea in tratament. Ulcerele intestinale sunt depistate cu ajutorul ecografiilor. Tratamentul necesita internare si repaos la pat.
Micutii deshidratati au nevoie sa consume sucuri de fructe si bauturi bogate in saruri si minerale. Atunci cand varsaturile nu pot fi controlate, fluidele vor fi injectate intravenos.
Cele mai multe cazuri se vindeca de la sine, parazitii fiind ucisi de sistemul imunitar. In timp ce dizenteria baciliara este tratata cu antibiotice, amoebiaza raspunde la un tratamentul medicamentos bazat pe ambicide (tisulare si de contact). Metronidazolul este medicamentul prescris cel mai des pentru dizenteria amoebiana.
Daca parazitul s-a raspandit in corp, tratamentul include interventia chirurgicala pentru eliminarea lui.
Preventia dizenteriei
Infectia cu Entamoeba hystolitica nu poate fi prevenita prin vaccinare, astfel ca igiena corecta ramane cea mai sigura masura de prevenire a dizenteriei amoebiene.
Masuri de precautie pentru prevenirea infectiei
- spalarea mainilor dupa folosirea toaletei si inainte de masa;
- evitarea folosirii in comun a prosoapelor si a altor obiecte personale;
- fieberea apei inainte de consum in zonele endemice.
