Vaccinul BCG (vaccin antituberculos) se face obligatoriu tuturor nou-nascutilor, la noi in tara, fiind inclus in programul national de vaccinari. Vaccinul B.C.G (sigla bacilului lui Calmette si Guerin, inventatorii vaccinului) a fost fabricat plecand de la o cultura de bacili Mycobacterulm tuberculosis bovis, de aceea intra in categoria de "vaccin viu atenuat".
Vaccinul B.C.G permite obtinerea unei imunitati durabile fata de tuberculoza. El mai este utilizat si ca imunostimulant in anumite boli maligne (cancer de vezica sau leucemie).
Vaccinul BCG – scurta istorie
Istoria vaccinului antituberculos incepe cu anul 1908, cand Albert Calmette si veterinarul Camille Guérin incep sa lucreze la obtinerea lui, pornind de la un tip de Mycobacterium bovis patogen izolat dintr-o leziune de mastita tuberculoasa a unei vaci.
Prin reinjectari la fiecare 3 saptamani, timp de 13 ani pe animale, ei au descoperit ca bacilul isi pierdea virulenta, pastrandu-si insa capacitatea imunogena.
Vaccinul antituberculos cu bacil tuberculos bovin atenuat a inceput sa fie folosit pe oameni in anul 1921, sub denumirea de vaccin BCG (prescurtare de la bacilul atenuat, numit bacil Calmette-Guerin). Folosirea lui incepe sa se practice rapid pe scara larga.
Din pacate, in 1930 se produce un accident teribil la Lübeck, unde 25% din cei 251 de copii vaccinati mor de tuberculoza. Se pare ca ei au fost vaccinati cu un lot de vaccin BCG contaminat accidental in laborator cu bacili tubesculosi virulenti.
Accidentul este urmat de procesul lui Calmette, in care vaccinul BCG a fost incriminat drept cauza a deceselor copiilor. Eroarea a fost eventual descoperita, iar vaccinul BCG a fost reabilitat.
Profilaxia primara a tuberculozei prin vaccinarea BCG
Profilaxia primara a tuberculozei (TBC) se face prin vaccinare cu bacilul Calmette Guerin (BCG), Mycobacterium bovis viu, atenuat.
Vaccinul nu este obligatoriu in toate tarile lumii (de exemplu, in SUA nu se mai foloseste vaccinarea BCG de rutina, pentru ca numarul cazurilor de tuberculoza a scazut drastic).
Din cauza controverselor in care a fost implicat vaccinul BCG si a efectelor secundare ale acestuia, s-a incercat producerea unui nou vaccin impotriva tuberculozei, folosind ADN recombinat (fragmente foarte apropiate de ADN-ul nativ sau chiar micobacterii atenuate). Din pacate, la testarea pe modelele animale, rezultatele obtinute s-au dovedit inferioare celor obtinute cu vaccinul BCG.
Administrare vaccinului BCG
Vaccinarea BCG este inclusa la noi in tara printre vaccinurile obligatorii, potrivit programului national se imunizare. Vaccinul BCG se administreaza in doza unica, intradermic, in regiunea deltoidiana, nou-nascutilor cu greutatea la nastere mai mare de 2,5 kilograme, intre varsta de 2-7 zile si 2 luni, daca se poate chiar in maternitate. In clasa a VIII-a (la varsta de 13-14 ani) se poate administra o noua doza de vaccin BCG, daca rezultatul testarii IDR la tuberculina este negativ (sub 9 mm).
Vaccinul nu provoaca decat usoare reactii locale (mica pustula cicatriceala). Acestea evolueaza in mod exceptional intr-o ulceratie sau cu diseminarea leziunii. Bolile de piele si starile de imunodepresie constituie contraindicatii ale acestei vaccinari.