Copiii iubesc animalele si au o relatie speciala cu ele. De cand sunt bebelusi ii invatam despre vietuitoarele de pe langa casa. Apoi, de cand incep sa articuleze primele cuvinte, invata ca pisica face miau, catelul - ham, puiul - piu piu si cate si mai cate onomatopee. Te topesti de bucurie cand vezi ca micutul tau recunoaste animalele pe strada, dar ce te faci cand creste putin mai mare si incepe sa-si doreasca sa aiba si el un blanos al lui, cu care sa se poata juca in voie, sa alerge, sa se plimbe sau sa doarma?
Cum sa-i spun micutului meu ca nu putem avea animale in casa, te vei intreba. Mai ales daca abia aveti spatiu pentru voi in locuinta, daramite sa va mai asumati si responsabilitatea unui animal.
Inarmeaza-te cu multa rabdare si cu argumente solide
Cum sa refuzi un copil care iubeste atat de mult animalele, fara sa-i stirbesti dragostea pentru alte vietuitoare si fara sa-l faci sa sufere? Ii poti explica, dand dovada de foarte multa rabdare, ca apartamentul in care locuiti ar fi ca o inchisoare pentru un catel care adora sa alerge si sa se joace cat e ziua de lunga. Ii poti promite ca, daca va veti muta intr-o locuinta mai mare sau poate chiar intr-o casa cu curte, atunci va putea avea si catel, si pisica, poate si un papagal si un hamster.
Asigura-l ca si tu iubesti animalele, insa timpul este prea scurt pentru a avea grija cum se cuvine de un blanos. Un catel are nevoie sa fie plimbat, dus periodic la veterinar, hranit cu manacare de calitate pentru a fi sanatos. Pisica este, poate, mai independenta, insa tot trebuie sa ai grija de ea, sa ii cureti periodic litiera ca sa nu miroasa neplacut in casa. In plus, ingrijirea unui animal de companie presupune costuri destul de ridicate, iar copilul ar putea rezona cu faptul ca uneori, din acest motiv, s-ar putea sa nu poata primi el ceea ce isi doreste.
Poate cineva din familie este alergic la parul de animale, iar atunci va trebui sa ii explici cu rabdare copilului ca daca nu vrea ca mami, tati sau un frate sa aiba probleme de sanatate, este pur si simplu imposibil sa luati un catel, o pisica sau un hamster.
Joaca cartea privilegiilor la care ar trebui sa renunte
Cand copilul este destul de mare sa negocieze si sa argumenteze ca el va fi cel care va avea mereu grija de animalul dorit, s-ar putea sa simti ca nu ai alta iesire, decat sa pui piciorul in prag si sa il refuzi cu duritate. Ti-ai putea spune ca pana la urma asta e situatia, iar cel mic nu are niciun cuvant de spus si va trebui sa se supuna. Poate ca asa si este, insa nu ai de ce sa ii ranesti sentimentele, cand poti, totusi, sa ii expui cu blandete motivele pentru care nu va puteti avea animale in casa.
Explica-i pur si simplu ca sunteti prea ocupati sa puteti avea grija de un animal. El este multe ore pe zi la scoala iar voi, parintii, la serviciu. Daca mai are si after school sau alte activitati extrascolare (dansuri, cursuri de limbi straine, sport etc.), asta fara sa mai vorbim de orele pe care le petrece facandu-si temele, lucrurile se complica si mai mult. Iar a tine un animal inchis singur in casa, asteptandu-si ore in sir stapanii pentru a iesi afara, pentru a fi hranit si rasfatat, ar fi o dovada de egosim si un chin pentru micul blanos.
Propune-i copilului un exercitiu: roaga-l sa aleaga la ce ar fi pregatit sa renunte de dragul unui animal de companie. La activitatile sale preferate? La jocurile, jucariile si hainele pe care si le doreste? La vacante? Pentru ca, da, una dintre marile probleme atunci cand ai un animal de companie este cu cine il lasi atunci cand pleci mai multe zile la rand de acasa.
Este foarte greu sa gasesti cazari unde sunt acceptate si animale de companie atunci cand pleci intr-o vacanta de cateva zile. Pensiunile pentru animale sunt foarte costisitoare si o astfel de optiune poate sa si dubleze bugetul pentru o vacanta. Chiar daca aveti rude si prieteni la care ati putea apela pentru a veni sa hraneasca o pisica si sa ii curete litiera ori sa plimbe un catel, cere-i sa se gandeasca la cat de trist va fi animalul, care se va simti abandonat de oamenii lui. Poate nu este o imagine prea placuta, insa este necesar sa inteleaga ca un animal tinut in casa presupune si responsabilitati mari.
Prin urmare, ai o multime de cai prin care poti convinge un copil ca nu puteti avea un animal in casa. Trebuie doar sa te inarmezi cu rabdare, pentru ca s-ar putea sa fie nevoie sa repeti de multe ori aceasta discutie. In cele din urma copilul va intelege si va renunta. Sau poate te va convinge sa va luati totusi un animal. Insa macar vei sti, atunci, ca i-ai explicat despre toate responsabilitatile pe care toti din casa, inclusiv cei mai mici „locatari”, le vor avea fata de membrul necuvantator al familiei.
