Cand vorbim despre comunicare deschisa si sincera, de regula ne gandim la cuvinte spuse, la verbalizari, la marturisiri etc. Si, intradevar, toti vorbim cu apropiatii nostri, dorim sa exprimam si sa ascultam ganduri, sa impartasim sentimente pe cale verbala.
Dar, la o privire mai atenta, ne dam seama ca, pe langa cuvintele rostite, culegem o multime de alte informatii si din tonul si inflexiunile vocii, mimica fetei, grimase, intensitatea privirii, gesturi, atingeri, miscari ale corpului, distanta sau apropierea dintre noi si cel cu care comunicam, energia pe care o emite, atitudinea si postura corpului.
Apoi, daca ne gandim bine, avem in jurul nostru oameni cu care ne intelegem perfect si oameni cu care ne e imposibil sa comunicam, de parca am fi pe lungimi de unda diferite.
De aici, nu mai avem decat un pas sa realizam ca nu toti suntem la fel in ce priveste felul in care comunicam.
Exista oameni foarte vorbareti si oameni extrem de tacuti; buni ascultatori sau buni sfatuitori. Uneori spunem "Privirea ta nu ma minte"; "Imi place textura pielii lui"; "Ador felul in care ma atinge"; "Nu pot face sex pe muzica sau cand este televizorul pornit"; "Ma simt foarte sexy in matase"; "Imi spunea ca ma iubeste, dar vedeam ca ma minte"; "De obicei am insomii, dar dorm excelent cand ii simt respiratia pe pielea mea"; "Nu pot dormi daca nu tin in brate puiul de perna"; "Simt ca nu-i pot vorbi, de parca nu aude ce-i spun".
Psihologii au deosebit mai multe cai prin care schimbam (primim si emitem) mesaje cu mediul exterior. Acestea sunt tot atatea canale de comunicare cu cei din jur. Canalele principale de comunicare sunt cel vizual, cel auditiv si canalul senzorial (sau kinestezic). In principiu, toti le folosim pe toate, dar fiecare dintre noi are un canal preferat, pe care comunica preponderent, celelalte fiind secundare si mai putin eficiente.
In relatia de cuplu, unii parteneri prefera sa se tina de maini toata ziua, altii isi fac constant declaratii de dragoste si altii printr-o simpla privire si-au spus totul.
Dar ce se intampla atunci cand partenerii au canale de comunicare diferite?
"Imi spune intr-una ca ma iubeste si il cred, dar eu as prefera sa ma tina in brate"; "I-am cumparat de ziua lui o jacheta de piele excelenta. A zis ca e frumoasa, dar n-a fost entuziasmat. A spus ca spera sa-i cumpar albumul acela urias de fotografie."
Daca intr-un cuplu exista probleme de comunicare, exista sanse mari ca ele sa fie generate de o neconcordanta intre cei doi in ceea ce priveste canalele de comunicare preferate.
Putem afla care e modul preferat prin care partenerul nostru comunica daca suntem atente la felul in care se exprima el insusi si la anumite preferinte de limbaj si comportament in anumite situatii. Iata cateva exemple:
Cel/cea care comunica preponderent pe cale vizuala: "Se vede ca ai facut atatia ani de scoala"; "Parca vad ca vei face asa"; "Ce frumoasa esti in aceasta rochie"; "Am o buna memorie vizuala, si nimic nu-mi scapa privirii"; "De ce ma privesti asa?".
Cel/cea care comunica preponderent pe cale auditiva: "Nu suna bine ce vrei sa faci"; "Dintre toate artele, muzica ma emotioneaza cel mai mult"; "Imi place vocea ta"; "Povesteste-mi ce-ai facut aseara"; "Spune-mi ca ma iubesti!".
Cel/cea care comunica preponderent pe cale senzoriala, kinestezica:"Se simte ca ai facut atatia ani de scoala"; "Nu cred ca e bine ce vrei sa faci"; "Simt, intuiesc ca vei face asa"; "Ce bine e cand ma tii in brate!".
Uneori totusi, e complicat de dat un verdict in ceea ce priveste canalul de comunicare preferat daca avem informatii insuficiente. De exemplu: matasea poate sa ne placa pentru ca e fina pe piele, straluceste frumos sau fosnaie intr-un mod anume. Sau, pur si simplu, putem da noi o interpretare eronata observatiilor, functie de preferintele noastre. In plus avem perioade sau situatii cand preferam un canal si perioade sau situatii cand "ne comutam" pe un altul.
Oricum e important sa fim deschise si dispuse sa invatam si alte cai de a comunica, in cazul in care observam ca relatia noastra are nevoie de acest lucru.
