"Mama, cand mergem si noi doi singuri la un film?", se adreseaza sotul partenerei sale, care este si mama copiilor sai. Iti suna cunoscuta o astfel de replica? Ai intalnit si tu cupluri in care cei doi parteneri, odata deveniti parinti, isi spun unul altuia "mama" si "tata"? Ce este nesanatos intr-o astfel de atitudine este ca cei doi parteneri isi amesteca rolurile si relatiile.
La inceput un barbat si o femeie formeaza o pereche, poate chiar sot si sotie. Este o relatie de cuplu, iar cei doi au ales sa fie impreuna pentru ca impartasesc aceleasi valori, aceleasi principii, au obiective comune pe termen lung. Relatia de cuplu presupune intimitate intre cei doi si ea reprezinta spatiul in care fiecare dintre soti isi satisface nevoile emotionale.
Roluri diferite, relatii diferite
Ulterior, dupa aparitia primului copil, cei doi parteneri devin parinti. Practic este vorba despre un nou rol pe care il primeste fiecare, atat in relatie cu copilul, cat si unul fata de celalalt.
Relatia de parinti este diferita de relatia de cuplu. In primul rand apare dupa relatia de cuplu. In al doilea rand, in relatia parentala cei doi parteneri au ca obiectiv comun cresterea copilului (sau a copiilor, dupa caz) si sustinerea acestuia sa devina independent.
O alta diferenta este data de faptul ca rolul de parinti ramane comun chiar si dupa ce partenerii de cuplu decid sa se desparta. Chiar daca cei doi divorteaza unul de celalalt ca soti, nu pot divorta ca parinti. Raman in continuare in acest rol, pana la sfarsitul vietii, indiferent cum evolueza relatia lor de cuplu.
Ramaneti parinti, chiar daca nu mai sunteti soti
Una dintre greselile frecvente pe care le fac partenerii devenite parinti este ca uita de relatia de cuplu si nu ii mai aloca deloc (sau aproape deloc) timp. Adica, cei doi nu fac deloc activitati singuri, doar ei doi, ci mereu insotiti de cel mic.
Amestecarea copiilor in relatia de cuplu este si ea des intalnita. De exemplu, micutul doarme in dormitorul parintilor. Poate chiar in pat cu ei. Iar parintii nu isi dau seama ca, printr-un astfel de comportament, copilul este implicat in relatia lor de cuplu, devenind "al treilea" membru.
O alta greseala este aceea prin care unul dintre parinti il critica pe celalalt in fata copilului pentru comportamentul pe care il are in relatia de cuplu. De exemplu, o mama ii poate spune fiicei sale: "Tatal tau nu e in stare de nimic! Iar a uitat de ziua mea si nu mi-a cumparat nici un cadou, nici nu m-a scos in oras!". De asemenea, multi parinti uita ca in timp ce ei pot avea diferiti parteneri de cuplu, copiii lor vor avea intotdeauna aceiasi parinti.
