Ce determina modul in care se manifesta un copil? Aceasta este intrebarea din mintea fiecarui parinte. Ce putem face pentru a le oferi copiilor nostri cel mai bun inceput in viata si pentru a ne asigura ca devin oameni buni, inteligenti si fericiti?
Ca parinti, toti vrem sa crestem copii care:
- Se poarta bine cu ceilalti;
- Sunt increzatori;
- Gandesc singuri;
- Au valori bune;
- Sunt mandri, dar nu aroganti;
- Se autoapreciaza pe ei si abilitatile lor;
- Au principii morale pe care le respectam si le admiram;
- Sunt empatici.
Exista doi predictori pentru modul in care se manifesta copiii:
1. Reglarea emotionala: abilitatea de a intelege si de a gestiona sentimentele
2. Relatiile sociale: modul in care copiii interactioneaza cu adultii si cu ceilalti copii
Din pacate, foarte putine resurse pentru parinti discuta despre acesti doi predictori. Majoritatea se concentreaza numai pe disciplina, iar acest lucru nu ii ajuta pe parinti sa atinga aceste obiective. Parentingul este mult mai mult decat o metoda de disciplina - o mare parte a acestuia o reprezinta invatarea reglarii emotiilor copiilor.
Afla ce tip de parenting folosesti cu copilul tau, facand Testul de Parenting Gottman!
Parintii nu pot indeplini toate aceste obiective doar prin disciplina. Este nevoie sa te conectezi cu cei mici atunci cand acestia sunt coplesiti de emotii. Parintii pot influenta cu adevarat ceea ce simt copiii despre ei insisi si despre lume.
Cum ne conectam in acele momente depinde de propriile "meta-emotii", care reprezinta ceea ce simtim legat de propriile sentimente, iar acesta este un rezultat direct al modului in care am fost tratati in copilarie cand ne-am exprimat emotiile!
Cand vine vorba de meta-emotii, sunt 2 tipuri de parinti:
1. Parinti dezaprobatori/respingatori ai emotiior negative care vad tristetea si furia ca si cum ar fi daunatoare. Acesti parinti vor face orice pentru a schimba emotia copilului cu una pozitiva, simtind ca orice altceva decat un copil fericit este un indiciu ca sunt un esec ca parinti. Ei vad emotiile ca si cum ar fi piese de imbracaminte pe care poti alege sa le imbraci sau sa le arunci;
2. Parintii "emotional coaching" sunt parintii care vad emotiile ca pe o ocazie de a se conecta cu cei mici si de a-i invata. Ei remarca chiar si emotiile mai putin intense ale copiilor, precum si propriile emotii. Acestia intampina toate emotiile in primul rand cu intelegere si empatie, iar apoi stabilesc limite sau solutioneaza probleme, in functie de comportamentul necorespunzator al copiilor, daca acesta a fost legat sau nu de emotii.
Iata care sunt beneficiile de a avea cel putin un parinte care sa fie un bun "antrenor al emotiilor". Acesti copii:
- Au realizari mai mari;
- Au mai putine boli infectioase;
- Au un control mai bun al impulsurilor si o satisfactie mai intarziata;
- Au nevoie de mai putina disciplina;
- Se plang mai putin;
- Sunt protejati de cele mai multe efecte negative ale divortului;
- Sunt copiii adaptati zilelor noastre.
Cum poti sa fii un bun "antrenor al emotiilor" copilului tau?
1. Ajuta-i pe copiii sa-si eticheteze verbal emotiile. Pentru a-si putea regla emotiile, copiii trebuie sa inteleaga: ceea ce simt, ceea ce ii face sa se simta asa si ce sa faca cand simt asa.
2. Valideaza si accepta toate emotiile copiilor tai si comunica-le acestora valorile tale legate de comportament. Acest lucru inseamna, de exemplu, ca orice emotie este acceptata, dar nu orice manifestare a ei. Sentimentul de furie este acceptabil, dar lovirea atunci cand sunt suparati nu este. Este important sa fii empatic cu ei chiar si atunci cand a aparut un comportament necorespunzator. Acest lucru arata ca intelegi ce simt copiii tai. Conecteaza-te mai intai cu ei si apoi corecteaza comportamentul!
3. Stabileste limite atunci cand exista un comportament defectuos. Acceptarea sentimentelor copiilor nu implica si acceptarea comportamentului acestora. Spune-le ce sentimente ai legat de actiune, nu de caracterul lor. Comunica-le ce este acceptabil si inacceptabil, da-le un motiv pentru stabilirea limitelor si subliniaza comportamentele pozitive specifice care sunt necesare, mai degraba decat doar comportamentul negativ.
De exemplu, "Inteleg ca esti suparat, dar nu pot sa te las sa lovesti. Vino te rog sa stai langa mine! Cand esti suparat, poti sa respiri adanc ca sa te linistesti". Cand rezolvi probleme, tine minte ca exista doua seturi de obiective, ale tale si ale copiilor si e nevoie sa gasesti o solutie care sa indeplineasca ambele seturi de obiective.
