Mancati cat va este foame, nu cat va e pofta

/ / Modificat: 2013-06-28
Mancati cat va este foame, nu cat va e pofta

De fapt, de ce mancam? In opinia biologilor, mancam pentru a asigura supravietuirea organismului nostru, pentru a compensa pierderile zilnice de energie, pentru a face in asa fel incat corpul nostru sa fie in stare de a functiona, de a se reproduce, de a perpetua viata existenta in el.

In definitiv, scopul imediat al vietii este viata insasi. "Viata vrea sa traiasca", cum atat de bine zicea marele nutritionist Jean Trémolières.

Animalul, se spune, nu este inteligent, dar adesea comportamentul sau este demn de invidia oamenilor. Cand e satul, el se opreste instinctiv din mancat, spre deosebire de om, care, cu inteligenta lui stiuta, poate sa-si permita sa manance si dupa ce si-a potolit foamea.

In cazul omului, care este dotat cu inteligenta, trebuie sa vorbim de apetit. O intrebare se impune: este apetitul sinonim cu foamea? Exista mai multe feluri de apetituri: mari, mijlocii sau mici. De ce? Vom incerca sa raspundem la toate aceste intrebari.

Inainte de toate, foamea este o nevoie organica si e usor de inteles ca este, de asemenea, un fenomen primitiv, deoarece si animalelor le e foame. Este definita ca fiind o senzatie negativa, chiar dureroasa, de insatisfactie, ca o necesitate acuta de a te alimenta.

Foamea este senzatia de gol in stomac, senzatie care daca nu este satisfacuta, poate genera starea de rau general, de slabiciune si dureri de cap. Cu alte cuvinte, organismul isi cere dreptul de a i fi reinnoite fortele.

Asadar, foamea este naturala. Ea este, in definitiv, o nevoie fiziologica normala, careia cu greu i te poti opune. Acceptati, deci foamea nu ca pe un dusman al siluetei, ci ca pe un prieten al sanatatii si al echilibrului corpului.

Apetitul este o pofta nu o necesitate, ceva placut, nu penibil. El inseamna placere si dorinta de a manca si este insotit, in general, de o nevoie de alimente. Mai multi factori influenteaza apetitul: modul de preparare si prezentare a mancarurilor, condimentele, ambianta din timpul meselor, prezenta comesenilor.

Atat renuntarea la orice alimente (mai ales dulciuri) intre mesele principale, cat si regularitatea si varietatea acestora au o certa influenta asupra apetitului. Persoanele care consuma excesiv hidrati de carbon (paine, pateuri, dulciuri, deserturi suculente) si cele care consuma relativ putine proteine (carne, peste, oua, branzeturi, lapte) au apetitul marit si mananca toata ziua.

Deseori, apetitul este nevoia unei placeri, ce nu e neaparat vitala, dar se exprima prin dorinta de a manca ceva bun, care ne place. Cand mancam si atunci cand nu ne este foame, ce se petrece de fapt? Comportamentul alimentar al fiintei umane ramane un fenomen foarte complex, fiind in legatura cu numerosi factori senzoriali, afectivi, emotionali si sociali, de care trebuie sa se tina seama.

Pentru a nu ne ingrasa, ar fi ideal ca apetitul sa se identifice cu foamea. In definitiv, foamea are rolul de a perpetua viata, iar apetitul este cel ce ne "flateaza" simturile. Fiecare dintre noi trebuie sa decida daca sa devina sau nu sclavul acestor simturi.

Taguri Mancare Slabire Slabit femei Dieta

Articole recomandate

Citeste si despre