Felul in care evolueaza relatia parinte-copil influenteaza puternic modul in care cel mic creste si se dezvolta la maturitate. La fel ca in cazul oricarei alte relatii, consolidarea unei legaturi stranse si pozitive cu copilul este un proces de lunga durata, care necesita rabdare si mult efort din partea ambilor parinti. Iata care este importanta pe care relatia cu parintii o are in viata copilului!
Importanta prezentei ambilor parinti in viata copilului
O relatie stransa cu copilul, cu implicarea ambilor parinti si satisfacerea nevoilor de relationare ale acestuia, asterne incet, dar sigur, drumul catre cresterea unui adult sanatos, puternic si implinit.
Parintii joaca un rol esential in viata emotionala sau psihologica a prichindelului, inca de dinainte ca acesta sa se nasca.
Atasamentul dintre mama si bebe este unic si se formeaza inca din burtica. Este o legatura foarte stransa, care dureaza toata viata, mai ales daca este atent consolidata si dupa nastere.
Primul contact dintre bebe si tatic are loc imediat dupa sosirea micutului pe lume. Este prima figura masculina pe care copilul o cunoaste si care va juca un rol esential in transformarea lui in adult, indiferent ca este baiat sau fetita.
Relatia cu taticul nu este un tip de atasament innascut, de aceea, acesta se vede nevoit sa recupereze teren in fata mamicii si sa depuna ceva mai multe eforturi pentru a cladi relatia cu copilul.
Prezenta si implicarea ambilor parinti in cresterea si educarea copilului sunt cruciale pentru modul in care se dezvolta acesta la maturitate.
Chiar daca statistici recente evidentiaza faptul ca familiile monoparentale au luat din ce in ce mai mare amploare in epoca moderna, psihologii subliniaza importanta implicarii ambilor parinti in ingrijirea celui mic.
Specialistii sustin ca exista consecinte negative pe toate planurile - cognitiv, psihologic, emotional, social - atunci cand una dintre cele doua figuri - materna sau paterna - absenteaza din viata copilului.
Din punct de vedere psihologic si comportamental, copilul crescut doar de unul dintre parinti risca:
- sa aiba probleme comportamentale severe (comportamente delincvente, violente, criminale etc);
- sa fie predispus la consum de alcool, droguri si alte substante interzise;
- ganduri suicidale (in special acolo unde lipseste modelul paternal);
- sa fie dominat de sentimente persistente si apasatoare de respingere, tradare, vina, furie, tristete;
- sa aiba tulburari sau probleme cu somnul;
- sa aiba o stima de sine scazuta.
Si dezvoltarea cognitiva sau intelectuala are de suferit atunci cand din viata copilului lipseste una dintre figurile parentale:
- performante academice scazute;
- risc crescut de abandon scolar;
- coeficient de inteligenta sub medie;
- sanse scazute de continuare a studiilor, dupa terminarea liceului.
Copilul crescut doar de unul dintre parinti are, in general, o viata sociala destul de saraca. Nu este foarte dornic sa isi faca prieteni si are mari probleme in a interactiona cu ceilalti.
Atunci cand unui copil ii lipseste un parinte, este ca si cand i-ar lipsi un picior sau o mana. Apare un dezechilibru sau instabilitate in viata lui, care trebuie gestionata si controlata cu atentie de catre parintele in a carui grija este.
Oricat de sensibila sau rece ar fi relatia ta cu celalalt parinte, daca acesta este in viata, fa tot posibilul sa ajungeti la un compromis, astfel incat copilul sa se poata bucura de prezenta ambilor parinti in viata lui.
Importanta relatiei mama-copil: mama-fata, mama-baiat
Relatia dintre mama si copil este foarte puternica si apare inca din sarcina, dar se dezvolta diferit dupa nastere, in functie de sexul copilului.
Mama joaca un rol foarte important in consolidarea increderii si stimei de sine a fetitei, dar mai ales in modul in care isi dezvolta imaginea de sine.
Simpla implicare a ta in viata fetitei, dar si comunicarea deschisa cu ea, va ajuta sa construiti o relatie stransa si apropiata, care o va influenta in toate actiunile si deciziile pe care le va lua la maturitate.
Se pare ca fetitele sunt mai predispuse sa impartaseasca ganduri ascunse si secrete cu mamicile decat cu taticii, de aceea este foarte important sa incerci sa ii castigi increderea prin intelegere si comunicare.
Cand vine vorba de relatia dintre mama si baietel, exista o frica pe care multi parinti o au: sa nu creasca dupa fusta mamei, sa devina dependent de aceasta.
Totusi, specialistii sustin ca solutia nu este nici pe departe in regula sa te separi emotional de baietelul tau, pentru a-i lasa cale libera sa se transforme in barbatul puternic si independent pe care orice parinte si-l doreste. Se pare ca indepartarea emotionala prematura are un efect negativ in dezvoltarea lui.
Baieteii care au o relatie stransa cu mamele lor inregistreaza performante scolare mai bune si mai multe sanse de reusita in viata.
Si sanatatea mentala sau emotionala a baietelului are de beneficiat de pe urma implicarii puternice a figurii materne in viata lui. Acesta se dezvolta echilibrat din punct de vedere emotional, prezinta riscuri mai mici sa sufere de afectiuni mentale sau sa se angajeze in comportamente delincvente.
Importanta relatiei tata-copil: tata-fata, tata-baiat
Realatia tata-fiica este foarte importanta pentru cresterea unei fetite puternice si cu multa incredere in sine.
Este primul model masculin pe care il cunoaste si un reper pentru relatiile viitoare pe care le va avea cu persoane de sex masculin.
Taticii sunt cei care ajuta fetitele sa decida responsabil in cine sa aiba incredere si in cine nu, sa se simta protejate si sa discearna intre comportamentele adecvate si cele negative sau nepotrivite.
Contrar aparentelor, specialistii sustin ca taticii, si nu mamicile, sunt cei care invata cel mai bine fetitele cum sa devina parinti buni.
Relatia pe care un tatic o are cu fiul sau isi pune foarte mult amprenta asupra dezvoltarii lui si a barbatului care va deveni la maturitate.
Pe langa faptul ca este primul si cel mai important model masculin, se pare ca implicarea taticului in viata baietelului il ajuta sa faca fata mai bine stresului si problemelor, de-a lungul timpului, si sa isi formeze personalitatea.
De ce crezi ca relatia parinte-copil este atat de importanta? Ce faci pentru a o consolida? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!
