Se spune ca nu exista dragoste mai puternica si mai mare decat cea a unei mame pentru copilul ei. Si orice mama poate confirma ca asa este. Dar ce se poate spune atunci despre dragostea de bunica? Nu este ea, oare, superlativul iubirii de mama? Si oare nu tocmai de aceea bunicii isi rasfata atat de mult nepotii? Poate pentru ei sansa de a avea nepoti este sansa de a face tot ce nu au putut face ca parinti pentru copiii lor pentru ca dincolo de iubire si siguranta trebuia sa le ofere si disciplina.
Fiecare dintre noi avem bunici si fiecare dintre noi stim cum se simtea in casa lor. E drept, bunicile de acum nu mai sunt bunicile de alta data, care gatesc toate bunatatile din lume pentru nepotii lor, care stau intr-un fotoliu si tricoteaza, care stau cu copiii dupa ce vin de la scoala si le spun povesti. Bunicile de azi sunt, probabil, ceva mai high tech, dar dragostea lor pentru nepoti nu s-a schimbat si nu se va schimba vreodata.
Cand o bunica isi vede pentru prima oara nepotii infloreste ca om, trece la un nivel nou si traieste emotii de nedescris. Nici macar nu conteaza daca e primul nepot sau al saselea. Pentru o bunica fiecare nepot este un cadou special pe care i-l face viata pentru ca este trup din trupul copilului sau, care stie acum, la randul lui, ce inseamna sa fii parinte. Fiecare nepot este o comoara pentru orice bunica, fie ca vorbim despre bunicile "clasice", fie ca vorbim despre bunici moderne.
Ce simte cu adevarat o femeie cand devine bunica?
Dincolo de avalansa de sentimente care o coplesesc, bunica sigur se intreaba daca acum chiar este batrana (indiferent daca are 45, 55 sau 65 de ani). Bunica simte o noua forma de implinire, diferita de ce pe care a simtit-o ca mama, simte o recunostinta fara margini pentru ca totul a decurs bine, ca mama si copilul sunt sanatosi.
O bunica este avida de nepotul ei, iar asta ii poate umbri uneori intelepciunea de a ramane in plan secund si de a le oferi tinerilor parinti spatiul si intimitatea de care au nevoie. Femeia care devine bunica trece printr-un soi de restart emotional pentru a putea asimila noua calitate. In plus, incepe deja sa se gandeasca la felul in care va "impaca" si noul ei rol cu cele de femeie activa, de sotie, de mama, de prietena.
Bunica stie ca rolul ei nu este sa creasca si sa educe copilul care tocmai a venit pe lume. A facut-o deja cu propriii copii ei, care, la randul lor, trebuie sa isi asume de acum rolul de parinti. Si totusi vrea sa fie acel sprijin de care ei au nevoie, sa le fie ghid si sa fie cat mai aproape de nepoti. Iar daca asta inseamna ca uneori sa piarda controlul si sa incerce sa isi impuna parerile, ar trebui iertata pentru ca o face doar din entuziasm si din dragoste. Pana la urma, ea stie ca timpul ei cu nepotii este mai scurt decat al altora, data fiind varsta sa mai inaintata.
Un proverb chinezesc spune ca "iubirea perfecta nu apare, uneori, decat odata cu primul nepot". Iar bunica nu vrea decat sa poata trai aceasta iubire perfecta si sa intre in inima nepotului din primele sale clipe de viata.
Cum se schimba viata femeii care devine bunica?
Cea mai evidenta schimbare este la nivelul relatiei cu fiica sau cu nora care tocmai a devenit mama pentru ca ii devine mai mult ca niciodata mentor, iar relatia lor de prietenie nu are decat de castigat din asta.
Din punct de vedere social, este foarte posibil ca rolul bunicilor sa fie si unul de sprijin economic pentru familia care tocmai s-a imbogatit cu un membru.
La fel ca atunci cand devii mama, si ca bunica mai cresti o data. Inveti din nou lucruri pe care le-ai uitat, inveti si ce nu ai stiut vreodata pentru a putea sa tii ritmul.
Bunica se pregateste deja pentru a-i oferi nepotului un model, inspiratie si il va educa emotional, chiar cu riscul de a-l rasfata uneori, spre disperarea parintilor. Bunica vrea sa ramana pentru nepoti acea persoana care nu te pedepseste, care iti da sfaturi bune si iti spune povesti, acea persoana care te-a invatat si te-a incurajat sa visezi, care te imbratisa cu caldura si te-a mangaiat ca nimeni altcineva sau care iti dadea cadouri pe ascuns, zambind complice.
Chiar daca acum nu mai avem bunici "clasice", ci mai mult bunici 2.0, ele tot bunici raman si trebuie sa stim sa le apreciem asa cum merita.
