Ca parinti ne straduim sa ii invatam pe copiii nostri ca orice fapta are consecintele ei. Vorbim despre consecinte "naturale" si despre cat de important este ca un copil sa le inteleaga singur si sa intervenim cat mai putin.
De exemplu, daca un copil nu respecta regulile unui joc in grup, ceilalti il vor "taxa" pentru asta sau poate chiar il vor exclude. Ca parinte, poate esti tentat sa intervii si sa atragi atentia ca este "doar un joc" si nu ar trebui ca al tau sa fie tratat atat de dur.
Gresit! Unele lectii se invata cel mai bine de la altii copii, iar tu, daca intervii, nu faci decat sa ii induci ideea ca uneori merge sa ocolesti regulile. Consecintele "naturale" ii invata pe copii responsabilitatea si ce impact poate avea comportamentul lor.
Daca faci cutare lucru, te poti astepta la cutare rezultat. Este valabil in parenting, in casnicie, in prietenie, in relatia cu colegii de la serviciu. Daca nu iti faci temele, vei lua note mici la scoala. Daca uiti de ziua unui prieten, nici el nu va tine cont de ziua ta. Daca tratezi urat pe cineva, relatia va avea de suferit. Sunt reguli nescrise ale interactiunilor zilnice.
Ca parinte poate fi greu uneori sa iti vezi copilul experimentand lucrurile astea si intervii in aceasta ordine naturala, fara sa te gandesti ca, desi ii faci bine pe termen scurt, pe termen lung consecintele vor fi foarte neplacute. Copilul tau nu va invata sa joace dupa reguli, nu va sti sa accepte esecul si nici sa se descurce singur cand nu va fi in preajma mama sau tata.
De ce sa intervii in favoarea copilului atunci cand a facut o greseala si sa nu il lasi sa invete din ea? Pentru tine, ca parinte, nu intervine nimeni cand gresesti. Si o faci si tu de multe ori, recunoaste. Si, desi nu ai avut nicio intentie rea, suporti consecintele. Gresesti la serviciu, gresesti fata de partener, fata de parinti.
Si gresesti chiar si fata de copii. Fie ca uiti sa le speli echipamentul sportiv chiar cand au nevoie de el, fie ca uiti sa le cumperi o carte de care au nevoie, fie ca ai completat gresit un formular important... Gresesti ca parinte. Toti o facem pentru ca uneori suntem prea ocupati, prea ingandurati, prea agitati, prea impartiti intre atat de multe sarcini. Dar, indiferent care este motivul, ai "comis-o"! Vine cineva in sprijinul tau sa spuna ca nu ar trebui sa suporti consecintele? Nu! Poate copilul tau sufera din cauza erorilor tale si atunci trebuie sa stai de vorba cu el si sa ii ceri iertare, sa iti recumosti greseala cu sinceritate.
Copiii isi vad parintii ca modele de succes, iar cand tu, adultul responsabil, gresesti, nu trebuie sa iti cauti scuze sau sa ii deturnezi copilului atentia. Lasa-i sa vada ca esti si tu om, nu vreun supererou, ca si tu gresesti si ai imperfectiuni. Vor intelege ca si ei au voie sa fie imperfecti, ca a gresi e omeneste si ca dupa ce platesti "pretul" greselii viata merge mai departe. Uneori ne provocam suferinta unii altora, de cele mai multe ori o facem neintentionat, dar important este sa ne recunoastem greselile, sa ne asumam responsabilitatea si consecintele, sa ne cerem scuze, s vorbim despre asta si sa trecem peste.
O greseala nu te face un parinte rau, nu suntem perfecti, uneori lucrurile o iau pe aratura si au impact asupra copiilor nostri. Intentiile parintilor sunt cu siguranta bune, dar uneori nu poti controla chiar orice. Asta este cea mai importanta lectie pentru copiii nostri. E greu sa le cerem copiilor sa invete din greselile noastre si sa nu le repete la randul tau, dar un lucru pot invata: cum sa gestioneze esecul, cum sa accepte cu capul sus consecintele faptelor lor si cum sa astepte oportunitatile ce se vor ivi.
